Un monument deosebit ridicat în memoria ostașilor originari din comuna Vancicăuți, ținutul Hotin, căzuți în Primul Război Mondial

Nu-l uitați pe cel căzut în război,

Lăsați-i din când în când un loc liber la masă,

Ca și cum ar fi viu între noi,

Ca și cum s-ar fi întors acasă.

(Nichita Stănescu) 

Preocuparea pentru îngrijirea mormintelor și necropolelor militare unde își dorm somnul de veci eroii căzuți pe câmpurile de luptă, respectul față de propria noastră istorie și sacrificiile înaintașilor, reprezintă un indiciu cât se poate de clar al nivelului de cultură și civilizație al unui popor.

Este cu adevărat ome-ne-ște și în același timp cre-ști-nește să porți grija memoriei, dar mai cu seamă să înveșnicești numele eroilor care prin gloria și jertfa lor au apărat baștina, credința și limba strămoșească.

Societatea are obligația de a păstra și a întreține în bună stare monumentele istorice și troițele comemorative. Ele sunt resurse locale de educație pentru toate vâr-stele. Cele mai palpabile cunoștințe despre trecutul nostru le primim prin intermediul monumentelor istorice care încă le mai avem și care le putem vedea zilnic fără nici un efort, mergând doar pe stradă. Aceste cunoștințe sunt un excelent instrument de coeziune pentru comunitate și de educație a conștiinței naționale. Oc-ro-tind monumentele istorice – protejăm conștiința na-țională.

Monumentele istorice sunt unice și de neînlocuit. Odată distruse din neglijență, prostie, lăcomie sau curiozitate, monumentele dispar pentru totdeauna, acestea nu pot fi înlocuite. 

Amânarea măsurilor de protecție a monumentelor pentru viitor, când vom avea mai mulți bani și vom putea restaura ce se distruge astăzi, este o iluzie.

Primul Război Mondial, care a avut loc între anii 1914 și 1918, a rămas în istorie ca unul dintre cele mai sângeroase conflagrații pe care le-a văzut vreodată omenirea. „Marele Război” a făcut milioane de victime și a cauzat numeroase tragedii. Peste 9 milioane de combatanți și 7 milioane de civili au murit în acest conflict. 

În ceea ce privește Basarabia, până astăzi nu cunoaștem exact câți ostași ai neamului și-au pierdut în acest război viaţa. Știm doar că aproximativ 300 de mii de bărbați basarabeni au fost ridicați la luptă.

Pe parcursul anilor grozăvia dezastrului provocat de acest război a sensibilizat opinia publică mo-ndială, dar și cea din România interbelică. Comemorarea eroilor că-zuți a devenit o problemă naţională, căreia autoritățile publice și întreaga societate românească i-au acordat atenția cuvenită. Pe parcursul anilor 20-30 ai secolului trecut au demarat acțiuni comemorative dedicate participanților și victimelor conflagrației mondiale care, cu unele întreruperi, au continuat până în ziua de azi [1].

În perioada interbelică, autori-tă-țile publice locale, Biserica și Societatea „Cultul Eroilor” au participat activ la ridicarea a numeroase monumente comemorative, menite să amintească generațiilor viitoare spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă militarii români pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. 

Pe aceste monumente, mai modeste sau mai somptuoase, au fost reprezentate simbolurile vitejiei și ale victoriei: vulturul, casca, arma, baioneta, spada, frunzele de laur sau stejar. Monumentele erau amplasate în zonele centrale, în curțile școlilor, bisericilor, cimitirelor, dar și la marginea localităților, exprimând prin aceasta respectul comunităţilor față de eroii căzuți [2].

Multe monumente de valoare, dedicate eroilor din Primul Război Mondial, au fost ridicate în așezările din Ținutul Hotinului, nordul Basarabiei.

Respectul locuitorilor din comuna Vancicăuți față de concetățenii lor căzuți în Primul Război Mondial s-a manifestat prin ridicarea unui monument, amplasat în curtea bisericii locale.

În perioada interbelică comuna Vancicăuți (actualmente: regiunea Cernăuți, Ucraina), făcea parte din plasa Lipcani, apoi Sulița, a județului Hotin și era formată din satele Vancicăuții Mari, Vancicăuţii Mici și Vancineți [3]. Satul Vancineți este întâlnit și sub forma de Făgădău, iar denumirea istorică a satului Vancicăuții Mici este Pol-Vancicăuți sau Împărătești. În prezent această localitate este una din cele trei sate componente ale Costiceniului.

Despre ridicarea monumentului în cinstea eroilor locali căzuți în Primul Război Mondial aflăm în raportul de activitate al Căminului Cultural „Spiru Haret” Vancicăuți în care se specifică că „în comună există un monument al eroilor, amplasat în fața bisericii în 1928. Acesta a fost ridicat concomitent cu o grădină publică” [4].

Monumentul dedicat eroilor din comuna Vancicăuți, într-adevăr este amplasat în curtea Bisericii cu hramul „Sf. Dimitrie”, lângă șosea. Inițiativa ridicării acestuia a aparținut văduvelor de război. Lucrările au fost executate de către meșterul Ion Borie (zis Iuza, din județul Cernăuți), iar costurile s-au ridicat la suma de 25.000 lei.

Monumentul este alcătuit din cruce, susținută de un soclu de piatră, piramidal alcătuit din patru trepte. 

Spre partea de nord este gravată următoarea inscripție: „ACEST MONUMENT ESTE RIDICAT ÎN 1928 CU SÂRGUINȚA COOPE-RATIVEI SATULUI LUMINA, FUN-CȚI-ONARILOR ȘI VĂDUVILOR CO–MUNEI VANCICĂUȚI” [5].

Latura din față a soclului este ornamentată cu două puști, precum și cu un drapel – ambele simbolizând vitejia și gloria militară. În timpul de față, crucifixul are un grilaj de fier în jurul său, iar în preajmă sunt amenajate două bănci. În perioada sovietică monumentul era îngrădit cu un gărduleț din lemn.

Inițial, conform datelor furnizate de Oficiul Național pentru Cultul  Eroilor (ONCE) din cadrul Ministerului Apărării Naționale al României, pe latura din față au fost gravați anii Primului Război Mondial „1914-1918”, dar și inscripția: „ÎN AMINTIREA EROILOR CĂZUȚI ÎN RĂZBOIUL MONDIAL” [6].

Pentru a șterge urma și sem-nificația istorică a acestui monument, în perioada sovietică sau prin anii 90 ai secolului trecut, inscripțiile au fost tencuite cu un strat de beton de niște „activiști” din localitate. În 2018, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la semnarea Armistițiului din 1918 care a pus capăt Primului Război Mondial, un grup de localnici, pasionați de istoria plaiului natal, au restabilit inscripția ștearsă în timpul efectuării unor lucrări de restaurare minore a crucifixului.

Pe celelalte două laturi ale monumentului sunt inscripționate numele eroilor din comuna Vancicăuți (inclusiv din satele Pol-Vancicăuți și Vancineți), care au fost înrolați în Armata Imperială Rusă și care și-au sacrificat viața pe front în timpul Primului Război Mondial. În total am reușit să identificăm și să scoatem la lumină numele a 67 de eroi. În cazul a 4 eroi numele și inițiala prenumelui sunt indescifrabile din cauza degradării monumentului.

Pe fațada din est apare inscripția: „EROII COMUNEI VANCICĂUȚI”, fiind încrustate următoarele nume de familii și prenume: 1. APOPI ANDR., 2. CHIRIAC SIM., 3. NANTOI TE., 4. UNGUREAN MATF., 5. BEȚÂU CONSTAN., 6. MORARI TH., 7-8. CRĂCIUN GH. ȘI EFTEN., 9. SMOCHINA AFAN., 10. SMOCHINA TH., 11. ROTARI GR., 12. PETRENI ION, 13. BABAN ION, 14. BUZÂLA ILIE, 15. STATNIC PERT., 16. GUȚU MIH., 17. Indescifrabil, 18. Indescifrabil, 19. ZAGREBELINÂI, 20. COCOSTÂRC ION, 21. DOGOLICI ION., 22. GOREA D-TRIE, 23 Indescifrabil, 24. PASCARI D-TRIE,  25. ROTARI V-LIE, 26. BABAN PAVEL 27. COSTÂN TOMA, 28. TANASCIUC TH., 29. MELNIC V-LIE, 30. ADUCOVSCHI FEODOR, 31. BEJENARI DIONIS. 32. SABADAȘ C-TIN, 33. TANASCIUC ROMAN, 34. ADUCOVSCHI ȘTEF., 35. BORDUIAN NI., 36. Indescifrabil.

Pe fațada din vest apare in-scri-pția „EROII SATULUI VAN-CI-CĂUȚI”, fiind încrustate următoarele nume de familii și prenume:  37. SFETENCO ȘTEF., 38. DILION NICHIF., 39. AFLORI PETR., 40. ALUPI TEODOR, 41. UNCU FILIP, 42. DOLGAN PETR., 43-44. MOLENȚA GH. ȘI ION. 45. SACA AN., 46. VLADÂCIAN ION, 47. UNGUREAN FEODOR, 48. BULIGA VASILIE, 49. NANTOI PAVEL, 59. SFETENCO MITROFAN, 51. FLOREA GR., 52. ILAȘ LUCHIAN, 53. ANICHITI CHIRIAC, 54. CARP GH., 55. NEGRUȚA TH., 56, PÂNZARI TH, 57. UNCU ANT. 58. ALUPI NAZ., 59. ILAȘ NICHIF. 60-61. BARANCEAN ION și LEON, 62. FOCA ION. 63. OLEINIC DAM., 64. ANICHITI PETREA, 65. CHIRIAC GRIG., 66. CARP ALEX., 67. BEȚÂU GH., 68. GRIGOREAN C-TIN, 69. MANIAȚA DIMITRIE, 70. GLIGOR ANDREI, 71. GLIGOR NICHITA.

Potrivit unor calcule pe care le-am realizat din datele de arhivă, din cele trei sate care în perioada interbelică alcătuiau comuna Vancicăuți și-ar fi sacrificat viața, pe câmpurile de luptă sau în lagăre de concentrare aproximativ 90-100 de militari [26]. De asemenea, pe soclul monumentului sunt gravate numele a doar circa 15 eroi din satul Pol-Vancicăuți, pe când cifra reală a eroilor se ridică la aproximativ 35-40 de persoane.

Trebuie luat în calcul faptul că după edificarea crucifixului, câțiva dintre soldați ale căror nume au fost incrustate pe monument, deși erau considerați morți pe front totuși s-au reîntors la baștină. Totodată, trebuie de subliniat faptul că în timpul procesului de restabilire a inscripției din 2018, localnicii au făcut mai multe greșeli, probabil din imprudență sau necunoaștere, în momentul în care au încercat să evidențieze cu vopsea de culoare aurie numele de familie a eroilor din Pol-Vancicăuți. De exemplu soldatul Baban Ion a fost trecut sub numele de Barancean Ion, Petreni Ion a fost trecut sub numele de Efteni Ion, Guțu Mihai – Cucu Mihai, Cocostârc Ion – Cocoș Tanas, Costân Toma – Bostan Toma, etc.

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor aduce la cunoștință că osemintele tuturor eroilor ale căror nume sunt incrustate pe monument au fost exhumate, în anii 1919-1920, de lângă gara Vancicăuți, la inițiativa unei comisii comunale prezidate de către primarul comunei, Ștefan Dilion, pentru a fi centralizate în cimitirul comunal ortodox, în cadrul unei parcele de aproximativ 15.000 metri pătrați (150 x 100 m), care avea următoarele vecinătăți: la nord – linia de cale ferată, la sud – râul Prut, la est – satul Vancicăuți, la vest – câmpul Vancicăuți. Mormintele erau marcate prin două cruci de lemn, fără inscripții. Accesul în parcelă, care era împrejmuită cu lemn și sârmă, se făcea prin două porți metalice, așezate spre sud [7].

Începând din 1920, în România comemorarea eroilor căzuți în Primul Război Mondial se organiza în fiecare an, de Ziua Înălțării Domnului, la 40 de zile după Sfintele Paști, în general în luna mai. Ziua Eroilor era sărbătorită în mod demn și solemn, prin organizări de tedeumuri, procesiuni și serbări cu un înalt caracter național și patriotic, la care participau toate instituțiile de stat și particulare, fără deosebire de religie sau etnie [8].

În activitatea de comemorare a eroilor se implicau fețele religioase, văduvele și familiile eroilor, camarazii de arme ai acestora, alți locuitori, dar și administrația publică locală sau județeană.

Acțiunile de acest gen se organizau regulat și în comuna Vancicăuți. De Înălțarea Domnului, în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă, parohul bisericii locale Dimitrie Crocos oficia în fața crucifixului o slujbă de pomenire, care era urmată de o paradă de sărbătoare. Evenimentul se bucura de prezența primarului comunei, funcționarilor publici, rudelor celor răposați, cetățenilor de rând. După finalizarea mitingului participanții plecau pe la casele lor, iar după masă, toți se adunau la vatra satului, la horă [9].

Odată cu instaurarea regimului totalitar-comunist pe aceste meleaguri, cinstirea eroilor căzuți în Primul Război Mondial a scăzut extrem în intensitate. Autoritățile comuniste au încercat din răsputeri să rescrie istoria și să șteargă memoria eroilor căzuți în luptele din 1914-1918. Organele de stat au considerat că eroii căzuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sunt „mai eroi” decât ceilalți, monumentele și mormintele soldaților căzuți în Primul Război Mondial, în cel mai bun caz, erau lăsate în voia sorții și a efectului devastator al trecerii timpului. În cel mai rău caz, nevinovatele monumente, ridicate în perioada interbelică, erau demolate sau vandalizate. Această soartă au avut monumentele și troițele eroilor din localitățile Boian, Storojineț [10], Roşa-Stânca [11], Molodia [12] etc.

Trebuie de subliniat că în perioada interbelică, pe teritoriul ținutului nostru, atât în satele cu populație majoritară românească, cât și în cele ucrainene, au fost dezvelite nenumărate monumente care își amintesc de jertfa eroilor în Primul Război Mondial. Ele au fost înălțate în Ceahor [13], Mihoreni [14], Târnauca [15], Valea Cosminului [16], Adâncata (Hliboca) [17], Ciudei, Crasna Putnei [18], Cupca [19], Trestiana (Dimca) [20], Bălcăuți [21], Marșinţi, Nesvoia [22], Noua Suliță [23], Berestea [24] și multe alte localități.

Monumentul eroilor din Vanci-căuți a fost o excepție și a rezistat vitejește unei tentative de demolare pusă la cale de lucrătorii serviciului securității de stat. Crucifixul a fost salvat datorită curajului unui grup de săteni, care s-au adunat în fața lui și au protestat împotriva demolării. Sătenii le-au explicat reprezentanților regimului sovietic că monumentul a fost ridicat în memoria eroilor locali, buneilor și părinților lor, care au luptat în cadrul armatei ruse împotriva trupelor inamice. Numai în acest fel monumentul a fost salvat de la demolare [9].

Odată cu trecerea anilor, tradiția de cinstire a eroilor comunei a fost condamnată la uitare, amintirea acestora a fost ștearsă din conștiința colectivă, iar crucifixul din curtea bisericii a fost „umbrit” în 1965 de monumentul soldaților căzuți în Războiul din 1941-1945 [9].

Pe 28 iulie 2014 s-a împlinit un secol de la declanșarea Primului Război Mondial, iar evenimentul a trecut aproape fără comemorări în majoritatea satelor și orașelor din ținut, inclusiv la Vancicăuți.

După o perioadă de întrerupere de peste 70 de ani, tradiția de comemorare a eroilor Primului Război Mondial a fost reanimată în această localitate abia în 2016. Cu toate acestea, acțiunile de comemorare nu mai sunt organizate în Ziua Înălțării Domnului, așa cum era procedat în perioada interbelică, ci la data de 11 noiembrie, zi în care a fost semnat Armistițiul de la Compiègne (Franța), care a pus capăt Primului Război Mondial. Comemorările nu sunt organizate regulat, iar atunci când au loc la ele participă un număr foarte mic de oameni. Acest lucru se datorează indiferenței și a dezinteresului total al societății în care trăim față de istorie și trecut.

Una din ultimele slujbe de pomenire ale soldaților căzuți pe câmpul de luptă, organizată la monumentul din curtea bisericii din Vancicăuți, a avut loc în anul 2018. Evenimentul a fost organizat cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la încetarea focului în Primul Război Mondial [25].

Încă o manifestare de acest gen a avut loc în 2019. Ea s-a bucurat de prezența enoriașilor parohiei locale, unor oameni de cultură din zonă, dar și a câtorva dintre urmași din satul Pol-Vancicăuți, veniți să se roage pentru cei răposați. După încheierea slujbei de pomenire, au vorbit în fața celor prezenți preotul Ioan Mițiței, profesorul de istorie Eduard Ogranovici, poetul Dumitru Zaidel din Mahala, precum și subsemnatul acestui articol [26].

Din 2020, odată cu apariția pandemiei COVID-19, la Monumentul Eroilor din curtea bisericii nu au mai avut loc manifestări comemorative, cu excepția unor depuneri de flori din partea Societății culturale „Valea Prutului”. Acest lucru este regretabil.

Conform unor informații furnizate la solicitare de către Direcția pentru Cultură a Administrației Regionale de Stat Cernăuți, s-a constatat că Crucifixul ridicat în anul 1928 pe teritoriul bisericii din Vancicăuți nu este inclus în lista de bunuri ce compun patrimoniul cultural local. În această localitate sub ocrotirea și la evidența organelor de stat se află trei obiecte de patrimoniu cultural, și anume: Biserica cu hramul „Sfântul Dimitrie” construită din 1905, Așezarea străveche ale culturilor Cucuteni-Tripolie, Lipița și Cerneahov, Monumentul închinat sătenilor decedați în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945 [27].

În opinia noastră, pentru a fi protejat prin lege, Crucifixul eroilor trebuie neapărat să fie inclus în lista obiectelor de patrimoniu cultural al regiunii Cernăuți. În plus, obiectul necesită a fi reabilitat și reparat.

De menționat că evenimentele istorice din Primul Război Mondial au marcat profund familia Șeremet din satul Pol-Vancicăuți. Printre eroii care și-au sacrificat viața se numără și stră-străbunicul meu, Ștefan Șeremet, fiul lui Gheorghe, născut la 10 august 1883 [28]. Fiind înrolat ca soldat la Regimentul 13 Infanterie „Belozersk”, el a fost dat dispărut pe 18 august 1916, la hotarul dintre actualele regiuni Ternopil și Lviv (Galiția). Nu este exclus că Ștefan moare în timpul desfășurării celei de-a treia etape a Ofensivei lui Brusilov (operațiunea din luna august a Frontului de Sud-Vest rus) [29].

Străbunicul nu s-a mai întors niciodată acasă și numai Dumnezeu știe pe unde-i zac osemintele. Fiul său, Vasile Șeremet, rămas orfan de tată la doar 4 ani, apoi de mamă la 13 ani, a luptat și el în următorul război…

Le dedic această lucrare lor și tuturor bravilor eroi ai neamului căzuți la datorie pe câmpurile de luptă în timpul celor două conflagrații mondiale. În fața noastră, generația de astăzi, stă sarcina de a cultiva tinerei generații sentimentul de mândrie, demnitate și gratitudine pentru consătenii, conaționalii noștri care și-au jertfit viaţa pentru plaiul natal, credința strămoșească și limba maternă.

Sergiu BARBUŢA,

președintele Societății culturale „Valea Prutului”

Note

1. Primul Război Mondial şi Basarabia, (1914-1918): (Culegere de studii şi articole) / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Istorie; coord.: Andrei Emilciuc. – Chişinău: S. n., 2015 (Tipogr. „Bons Offices”). – p. 214.

2. Ibidem, Primul Război Mondial şi Basarabia (1914-1918) – 2015. Chișinău – p.219-220.

3. Enciclopedia României. Vol. 2: Țara Românească/(comitet de direcţie) Gusti Dimitrie, Orghidan Constantin, Vulcănescu Mircea, Leonte Virgiliu. – 1938. –Bucureşti. Ed. Imprimeria Naţională. – p.221. (758 p.), cu il. hărţi şi planşe.

4. Arhivele Naționale Române (A.N.R.). – Fond F.C.R. – Inv.695. – Dosar 1779/1935. – Fila 55.

5. Iulian Rusanovschi. Războiul monumentelor: Soarta monumentelor din Basarabia, Bucovina de nord, Transnistria din perioada 1918-1944. – 2018 – Chișinău. Editura Cu Drag (F.E. – P. „Tipografia Centrală”). –  p. 187-188 (640 p.), fig., fot.

6. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. U.M. 02416 „O” București. Petiție din 26 februarie 2019. nr. CE-503.

7. Ibidem. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor.

8. Sărbătoare Națională a poporului român. Străjer în calea furtunilor. – 2008, Anul II. – nr.3, iunie. – p. 8-9.

9. Boris Strâmbu. Din trecutul istoric și prezentul satului Vancicăuți. Cine suntem, de unde ne tragem. – Cernăuți. – 2016. – p. 30/35-36/ 105. – (192 p.)

10. Petru Grior. Știați că..? După 28 iunie 1940, Armata Roșie a demolat zeci de monumente în regiunea Cernăuți. (Resursa electronică: https://www.bucpress.eu/cultura/stiati-ca..-dupa-28-iunie-15904 ).

11. Iulian Rusanovschi. Războiul monumentelor: Soarta monumentelor din Basarabia, Bucovina de nord, Transnistria din perioada 1918-1944. – 2018 – Chișinău. Editura Cu Drag (F.E. – P. „Tipografia Centrală”). –  p. 127 (640 p.), fig., fot.

12. Ibidem. Războiul monumentelor: Soarta monumentelor din Basarabia, Bucovina de nord, Transnistria din perioada 1918-1944. – p.124.

13. Ibidem. p. 78.

14. Ibidem. p. 123.

15. Ibidem. p. 129.

16. Ibidem. p. 130.

17. Ibidem. p. 539.

18. Ibidem. p. 541.

19. Ibidem. p. 542.

20. Ibidem. p. 546.

21. Ibidem. p. 165.

22. Ibidem. p. 182.

23. Ibidem. p. 183

24. Sergiu Barbuța. Să cinstim înaintașii și trecutul//Gazeta de He-rța. – 2020.  –  nr. 30 (24 iulie). – p. 2.

25. Sergiu Barbuța. Comemorarea eroilor satului Vancicăuți, căzuți pe câmpurile de luptă în Primul Război Mondial // Cuvântul Adevărului. – 2018. – nr.46 (16 noiem). – p. 12.

26. Sergiu Barbuța. Eroii basarabeni, decedați în Primul Război Mondial, comemorați la Vancicăuți – Valea Prutului // Cuvântul Adevărului. – 2019. – nr.47 (15 noiem). – p.12.

27. Чернівецька обласна дер-жавна адміністрація. Управ-ління культури. Запит від 28.12.2021. nr. 01/16 – 844.

28. Sergiu Barbuța. Eroii basa-rabeni care au luptat în Primul Ră-z-boi Mondial, comemorați la Pol-Vancicăuți // Gazeta de Herța. – 2021.  –  nr. 46 (19 noiem). – p. 1.

29. Российский государстве-н-ный военно-исторический архив (РГВИА). Ф. 16196. Оп. 1. Д. 74. (Re-sursa electronică: https:/gwar.mil.ru/heroes/chelovek_donesenie10045045/).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s