PASTORALA PASCALĂ 

A ÎNALTPREASFINȚITULUI MELETIE,

MITROPOLITUL CERNĂUȚILOR ȘI AL BUCOVINEI,

PREOȚILOR, MONAHILOR ȘI TUTUROR FIILOR EVLAVIOȘI

AI MITROPOLIEI NOASTRE ORTODOXE 

A CERNĂUȚILOR ȘI BUCOVINEI

 HRISTOS A ÎNVIAT!

Dragi și iubiți întru Domnul preacucernici părinți, preacuvioși monahi și monahii, viețuitori ai mănăstirilor noastre bucovinene, iubitori de Dumnezeu frați și surori!

Vă felicit din suflet pe toți cu prilejul zilei celei mai mărețe și pline de bucurie a Luminatei Învieri a lui Hristos – Paștile Domnului! Această zi se numește „Sărbătoare a sărbătorilor și Solemnitate a solemnităților” (Canonul Învierii, cântarea a 8-a).

Evenimentul Învierii lui Hristos a schimbat mersul istoriei omenirii pentru totdeauna. Până în această zi toți au trăit în așteptarea și speranța eliberării lui Mesia, Care va distruge porțile iadului și va nimici răul. Strămoșii noștri Adam și Eva împreună cu toată ceata drepților Vechiului Testament cu smerenie așteptau această clipă.

Dar ce s-a petrecut atunci, acum aproape două mii de ani? Ce s-a întâmplat în acea noapte tainică a Învierii?

După pătimirile și moartea Sa, suferite de Mântuitorul pe pământ, vine o liniște misterioasă, după cum ne istorisește Sfânta Evanghelie. Apostolii, rămași fără prezența Învățătorului Dumnezeiesc, s-au risipit și erau mâhniți, fericitele femei, plângând se întorceau la casele lor, alți ucenici ai Domnului părăsesc Ierusalimul, mirându-se de ceea, ce s-a întâmplat aici în aceste zile (Lc. 24:13-35).

Răscumpărând păcatele omenești pe Cruce, Hristos se pogoară la iad, ca să le propovăduiască celor ce se aflau acolo și să-i elibereze de puterea acestuia pe oamenii drepți din vechime. El distruge împărăția răului și prin aceasta ne dă posibilitate tuturor, celor ce au trăit și trăiesc cuviincios pe pământ, să devină părtași Vieții Veșnice.

Și iată că se întâmplă o minune: Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului se întoarce în firea omenească reînnoită, iar în peșteră rămân doar giulgiurile, ce recent l-au înfășurat pe Cel Răstignit pe Lemn. Nici un om nu a fost martor al Învierii lui Hristos. Învățătorii de Lege ai evreilor le-au dat bani ostașilor ca ei să răspândească minciuna, precum că Trupul lui Hristos a fost furat de ucenicii Săi (Мt. 28:13). Însă cum ar putea oamenii să tăinuiască adevărul Dumnezeiesc? Cum poate mintea muritoare să umbrească lumina Dumnezeiască a Mormântului Dătător de Viață? Apostolul Pavel zice: „Și dacă Hristos n-a înviat, zădarnică este atunci propovăduirea noastră, zădarnică și credința voastră” (1 Cor. 15:14). Învierea lui Iisus Hristos trupește este o dovadă a adevărului săvârșirii lucrării Sale de răscumpărare a neamului omenesc. Faptul Învierii devine pentru totdeauna fundamentalul postulat al învățăturii de credință a Bisericii întemeiate de Hristos, care e „stâlp și temelie a adevărului” (1 Tim. 3:15).

Cultul Divin ortodox preamărește Paștile Domnului cu următoarele cuvinte: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat…”. Din aceste cuvinte urmează, că noi am văzut Învierea. Dar cum, dacă Hristos a înviat acum aproape două mii de ani, și nici atunci nimeni nu L-a văzut? Nu ne dau aceste cuvinte ale cântării bisericești motiv de-a înțelege incorect? „Dimpotrivă, – scrie cuviosul Simion Noul Teolog, – ea ne poruncește să proclamăm cu aceste cuvinte adevărul absolut, amintind de Învierea lui Hristos, ceea ce se petrece în fiecare dintre noi credincioșii, și se petrece nu simplu, dar luminător, strălucind cu strălucirea Dumnezeirii și nemuririi Sale” (Cuvântul 42).

Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisește: „Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este premisa păcii, începutul împăcării, încetarea vrăjmășiei, distrugerea morții, înfrângerea diavolului… Astăzi puterea diavolului a fost zdrobită, astăzi au fost rupte legăturile morții și nimicită victoria iadului” (Sf. Ioan Gură de Aur, V. 3, p. 813).

Astăzi trăim în vremuri dificile, vremuri, în care dorința păcii este un obstacol în calea proceselor politice globale, iar vrăjmășia și cearta au intrat în viața de zi cu zi. Sloganurile unui viitor luminos, lipsite de rămășițele trecutului, care răsună astăzi, sunt pline de răutate și cruzime. Totodată cu acestea înspăimântările trupești umplu peste măsură inimile omenești. Grozăviile confruntărilor și pericolul morții au pătruns atât de mult în conștiința oamenilor, că nu mai rămâne loc în ei pentru nimic spiritual, mântuitor și Dumnezeiesc. Necesitățile trupești umbresc în noi necesitățile sufletului nemuritor, care, după cuvintele învățătorilor Bisericii, după firea sa este creștin. Noi uităm în viața noastră să punem nădejdea în Domnul Dătătorul milei și îndurărilor și ne încredințăm numai în puterea proprie. „Aruncă spre Domnul grija ta și El te va sprijini” – zice psalmistul David (Ps. 54:25). În fiecare seară ne străduim să rostim rugăciunea Domnească, iar cuvintelor ei „facă-se voia Ta”, cu părere de rău, nu le acordăm importanța cuvenită în viața noastră.

Precum prin slăvită Învierea Sa Hristos a nimicit răul, așa și noi, cei, pentru care Mântuitorul a îndurat chinuri groaznice și a învins iadul, trebuie să căutăm pacea întru Hristos, în sufletele noastre să tindem spre o unire reală cu El prin priveghere continuă, prin îndeplinirea poruncilor Sale, prin rugăciune sinceră, prin îndreptarea propriei vieți păcătoase. Și doar atunci înspăimântările lumești precum necazurile și primejdiile vieții nu ne vor fi înspăimântătoare și de neînvins, pentru că nu suntem singuri – „cu noi este Dumnezeu” (Іs. 8:10).

Să ne deschidem inimile pentru Domnul, ca să ne asemănăm acelui Mormânt Dătător de Viață, care a primit în sine pe Atotputernicul Dumnezeu, și să devenim deja aici, pe pământ, adevărați purtători de Dumnezeu, întru care „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Lc. 17:21).

Încă o dată, dragii și scumpii mei, vă felicit cu Învierea Domnului! Vă doresc bucurie prin rugăciuni, liniște duhovnicească și trupească, dragoste frățească, dăinuire întru adevăr, multă sănătate și toate cele bune de la Mântuitorul Cel Înviat. Fie ca lumina Mormântului Dătător de Viață și bucuria Învierii mereu să dăinuiască în inimile voastre.

Să fim o gură și o inimă cu plinătatea Uneia, Sfinte, Sobornicești și Apostolice Biserici și cu bucurie să rostim: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT! 

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin” (2 Cor. 13:13).

Smeritul – † Meletie, Mitropolitul Cernăuților și Bucovinei, 

Arhiereul ortodox al nordului Bucovinei, 

nordului Basarabiei și al Ținutului Herța.

De Dumnezeu păzit, 

prin mijlocirea Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, 

orașul de catedră Cernăuți.

Paștile Domnului din anul Mântuirii 2022.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s