Simpozionul  de la Pitești: memorie, durere, speranță

Devenit tradițional, Simpozionul Internațional  de la Pitești, România, a ajuns deja la cea de a XXII ediție. Având genericul „Experimentul Pitești reeducarea prin tortură”.

Personal particip, din partea Societății regionale „Golgota”, deja al treilea an. De două ori am fost până la pandemia ce a bântuit lumea, acum am revenit, deși cu mare durere în suflet, cauzată de acest război.

Organizată de Fundația Culturală „Memoria” – Filiala Argeș, cu sprijinul altor câteva Asociații, Centre, Instituții și Organizații memoriale, din țară, dar și din republica Moldova și Cernăuți, Ucraina, are ca scop evidențierea și scoaterea la iveală a unor lucruri ce țin de istoria și memoria românilor ce au avut și au de suferit în diferite timpuri și în diferite locuri.

Simpozionul din acest an a debutat în Sala Filarmonicii din Pitești, deschisă de organizatorul și responsabilul ei, domnul dr. inginer Ilie Popa. Au urmat câteva scurte mesaje de salut, dar și expuneri, prezentări de carte. Printre vorbitori au fost câteva figuri proeminente din țară, alții neputând fi prezenți, au transmis mesajele lor de salut prin intermediul dlui I. Popa.

Personal am relatat pe scurt despre situația din Ucraina, cauzată de acest război, mulțumind totodată românilor atât din România cât și din Moldova, dar și altor țări, pentru sprijinul, susținerea, ajutorul și înțelegerea de care au dat și dau dovadă în permanență față de cetățenii Ucrainei, de românii nord-bucovineni.

Alături de mine, s-au aflat încă două doamne din Pătrăuții de Jos, și anume bibliotecarele Maria Ștefureac și Elena Clioț, membre active ale Societății regionale „Golgota”. Am transmis salutul președintelui acestei Societăți, savantului Ilie Popescu, din Cernăuți, care din motive de sănătate, dar și vârsta înaintată, n-a putut fi prezent de această dată.

După deschiderea oficială a urmat, ca de obicei, vizita la Memorialul Închisoarea Pitești și la Grupul monumental, unde a avut loc tradiționala slujbă de pomenire a martirilor și foștilor deținuți de la această închisoare. Un loc trist, sumbru, dar cu părere de rău, adevărat. Am rămas impresionați de relatarea nonagenarului Sergiu Rizescu, fost deținut în această închisoare. Un om, devenit legendă, care la cei 90 de ani ai săi ne-a povestit niște lucruri uimitoare despre această închisoare, despre ceea ce s-a întâmplat aici, despre foștii săi camarazi, despre acele timpuri de tristă amintire.

Timp de două zile au urmat comunicările susținute de participanți, care au loc în sălile Muzeului județean Argeș. Am ascultat cu mare interes cele mai diferite comunicări despre crimele și ororile comise de fostul regim comunist, despre forța și rezistența anticomunistă, despre cărțile și broșurile, almanahurile care se tipăresc în diferite părți ale țării și peste hotare, despre deportările de cândva și situația românilor basarabeni din zilele de astăzi din Transnistria,  despre diferite persoane mai mult sau mai puțin cunoscute, care au avut de suferit în diferite perioade din toate colțurile țării și nu numai. Printre participanți erau fii sau fiice de deținuți politici, oameni care aidoma domnului Sergiu Rizescu au trecut prin multe încercări în viața lor.

Bineînțeles că a fost lansat și volumul Pert – 21, unde sunt tipărite  comunicările din anul trecut, iar cele din anul curent vor fi publicate în volumul Pert – 22, urmând să fie lansat  anul viitor.

Ca în fiecare an, la finele Simpozionului avem parte de o excursie prin locuri deosebite. Anul acesta, de pildă, am fost la Curtea Domnească și Mănăstirea Curtea de Argeş, Cetatea Poenari, barajul și hidrocentrala de la Vidraru.

 Aducem  sincere mulțumiri domnului Ilie Popa, care cu multă răbdare, atenție, competență, profesionalism, ajutat puțin de câțiva apropiați, susținut parțial, de organizațiile de care vorbeam la început, știe și poate să organizeze anual asemenea Simpozioane de talie internațională.

Am revăzut pe câțiva din foștii participanți la edițiile precedente, am cunoscut oameni noi, am aflat lucruri importante, am vizitat locuri deosebite. Am rămas cu impresii de neuitat.

La fine țin să mulțumesc din partea mea personal, dar și a colegelor ce m-au însoțit, acelor oameni de bună credință care au avut grijă de noi, asigurându-ne sau ajutându-ne cu transportul, cazarea, aflarea noastră timp de câteva zile în România. Sincere mulțumiri în primul rând dlui Ilie Popa din Pitești, domnilor Horațiu Măndășescu și Corneliu Zeană  din București și, bineînțeles, ca întotdeauna sincere mulțumiri dlui Laurențiu Dragomir tot din București, or, plecarea și reîntoarcerea noastră a fost prin capitala României, care ori de câte ori venim în România are grijă de noi. Bunul Dumnezeu să le dea la toți sănătate, putere de muncă, și să le răsplătească binele acordat.

Eleonora SCHIPOR,

 profesoară, vicepreședinta Societății regionale „Golgota”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s