CA ÎN SĂRUTUL LUI BRÂNCUȘI, CU DRAGOSTE ROMÂNEASCĂ S-AU STRÂNS LA CERNĂUȚI POEȚII BUCOVINEI

Degrabă, probabil, va fi nevoie de un „Autocar” ca să încapă toți pasagerii „Mașinii cu poeți”, care circulă o dată pe lună pe itinerarul Cernăuți – Suceava și viceversa. Or, la întâlnirea din duminica de 16 octombrie a.c. au trecut vama ca să intre în nordul Bucovinei nu una, ci trei mașini pline cu poeți. De fapt, cuvântul „poeți” în acest caz cuprinde și alte talente, pe cei care poetizează în proză sau cântă poezia, pe povestitori, pictori sau, pur și simplu, ardenți admiratori ai literaturii. Aș spune că e aproape ca în cazul faimoasei Societăți literare „Junimea”, care-și avea deviza: „Intră cine vrea, rămâne cine poate”. Departe sunt de a face o comparație cu membrii „Junimii” din timpurile lui Mihai Eminescu, totuși, „Mașina cu poeți” a Bucovinei s-a dovedit a fi de cursă lungă, rezistentă la toate încercările, mai ales la cele din ultimii trei ani. Ca și „Junimea” nu e numai o asociație cultural-literară, ci și o comunitate de interese național-culturale, chemată să promoveze valorile spirituale ale neamului. Chiar dacă lipsește spiritul critic, specific grupărilor literare din trecut, unda umorului este prezentă cu vârf și îndesat. S-a văzut și la această întâlnire că tot mai mulți membri ai cenaclului se molipsesc de „microbul” epigramei, iar consacratul epigramist Vasile Bâcu are deja concurenți destul de promițători.

Luăm umorul ca scut de apărare în aceste zile de război, că altfel ne-ar fi mult mai greu să ne păstrăm calmul când urlă amenințător sirena. A sunat îndelung și în amiaza acestei duminici și, cu atât mai mult, e de admirat curajul fraților din România, care au ieșit din anturajul lor liniștit pentru a fi câteva ore alături de noi, la Cernăuți. Bunăoară, pentru Cezar Straton, inginer silvic, dar la Cernăuți cunoscut mai mult ca scriitor și publicist, 16 octombrie din acest an e o dată jubiliară, ce-i marchează frumoasa vârstă de 65 de ani. Puțin mai târziu după prezentarea valorosului său studiu „Cernăuți, acum un veac”, i s-a intonat „La mulți ani, cu sănătate!”. Ce poate fi mai frumos pentru suflet, decât să-ți sărbătorești aniversarea în mijlocul unor oameni uniți în idealuri, cu o carte în mână pe coperta căreia îți este scris numele, așa cum l-am văzut pe Cezar Straton. Dar nu numai cu ale sale, ci și cu două cărți de proză scurtă ale scriitorului Nicolae Roșca, „născut la aceeași dată cu Ion Creangă”. De parcă ar fi fost ziua sa, a venit și stimatul nostru profesor, cuib de înțelepciune, dr. doc. Ilie Popescu, bucuros de a-și scoate la judecata cititorilor partea a doua a volumului „Omul e un miracol al miracolelor”.

De fapt, odată ce s-au urcat în „mașina poeților”, cam toți sunt „de-o mamă” și aceeași inimă le bate în piept, vorba cântecului, dar și un adevăr confirmat de recitalurile oaspeților – Constantin Horbovanu, Constantin Bulboacă, mentorul tânărului cenaclu literar „Nicolae Labiș” din Fălticeni (au mai fost prezenți membrii Lenuța Rusu și Ion Caulea), Luminița Țăranu, Mihaela Pânzariu, George Sauciuc, Marcel Flocea, Grațiera Țurțu, Valerian Berdule din Pojorâta (mândru de a-i fi fost profesor lui Ștefan Strajeri, autorul unui prestigios volum despre românii din Canada), Constantin Alexa, alături de un modest domn de la Clubul pensionarilor. Despre cuplul Abutnăriței de la Vatra Dornei păstrez un cuvânt aparte, pentru că doamna Paraschiva se prezintă nu numai ca poetă, ci și ca darnică donatoare de carte, iar domnul Ioan de fiecare dată vine cu o „poveste” adevărată din istoria Bucovinei, perpetuând astfel tradiția împământenită de la înființarea cenaclului. De data aceasta la „minutul de istorie” ne-a povestit despre Reședința Mitropolitană. „Voi muri, vorbind despre Bucovina”, spune el. Noi îi dorim să trăiască cât mai mult și să tot povestească, iar doamnei Paraschiva – să îndeplinească fără rezerve testamentul tatălui ei, care a avut serviciu la Cernăuți, a iubit mult orașul și le-a poruncit urmașilor săi să nu uite drumul spre această parte înstrăinată a Bucovinei.

Din partea gazdelor, dialogul poetic a fost susținut de cunoscutele condeie – Nicolae Șapcă și Gheorghe Ungureanu (responsabili de organizare), Vasile Bâcu (a citit și din poeziile fratelui său Ion, stabilit în sudul Basarabiei), Vasile Carlașciuc, Gheorghe Bodnariuc, Doina Bojescu, Dumitru Zaidel, Dorin Misichevici (pe valul înalt al umorului). Ne-au bucurat cu vocile lor, numai bune pentru a cânta poezia, Dumitru Caulea, Maria Dovghei, Gheorghe Posteucă, Natalia-Camelia Proțiuc. Surpriza acestei întâlniri a fost să le admirăm și în ipostaza de cântărețe pe Mihaela Pânzariu și Lenuța Rusu.

Oricât am stărui să ne acomodăm la condițiile de război, e imposibil să trăim, să petrecem împreună ca în timpurile bune. Domnul Constantin Bulboacă a aprins o lumânare în colacul adus de la Fălticeni, lăsând-o să ardă și după minutul de reculegere în memoria apărătorilor Ucrainei. Nici cântecele nu mai răsună vesel ca altădată. Tot ce e sublim se naște din lacrimi, din suferință. Cad vieți pe altarul libertății, care e o valoare sublimă, din durere și inimă curată răsare și sublimul poeziei.

Maria TOACĂ

Fotografii de autoare și Nicolae HAUCĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s