A venit și vremea noastră, a Societății Doamnelor Române, când, după vechile tradiții ale doamnelor de odinioară, ne-am dorit să-i strângem pe toți ai noștri într-o zi sfântă, pentru a ne bucura împreună de nașterea Mântuitorului. Am împodobit în ajun bradul cu odoare lucrate de mâinile iscusitei noastre meșterițe Valentina Vovc, am țesut trăistuțe la cea mai vestită țesătoare din Mahala, Elena Salahor, ca să avem în ce aduce daruri pentru colindători… Am îmbrăcat mândre păpuși în catrințe și cămăși naționale, croșetate de mânuțele copiilor din Probotești, îndrumați de profesoara de română Tatiana Tutunaru Bârzu. Renumita noastră doamnă Elena Nandriș a copt colaci și malai în cuptorul de poveste de la Ostrița-Mahala. Și mai renumita cântăreață Maria Dovghei și-a ajustat vocea pentru o ”Noapte de vis”, frumoasa căpetenie a ”țărăncuțelor” din Marșinți, Sofia Roșca, a scos din lada de zestre cea mai dragă colindă, prietena noastră, profesoara Larisa Jar, a venit cu ce are mai scump – nepoțica Sabrina, elevă la Liceul „Alexandru cel Bun” din Cernăuți și o colindătoare de nota zece. De la Boian, o tânără pictoriță, Diana Moldovan, și-a expus câteva din recentele creații.
Și ce noroc pentru mine, ca președinte al acestei de curând înființate societăți, să le am de ajutoare și susținătoare pe Elena Nandriș și Carolina Jitaru, mai bine zis, să mă aflu între aceste două doamne de elită. Având-o pe radiojurnalista și folkista Carolina Jitaru în față, orice manifestare se transformă în sărbătoare. Și cred că a lăcrimat și Bacovia în ceruri auzind-o cum plânge (nu râde) aici la noi ”Decembre” – cu vocea Carolinei, cu lacrimile noastre, cu toate deznădejdile și speranțele de viață bună.
Oricum, deși nu i-am avut alături pe toți invitații, a fost o seară cu ”toți ai noștri”, simțindu-i aproape pe oamenii de suflet care ne-au încurajat să ne angajăm în această activitate – Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, profesoara Viorica Stan, demnitarii de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, care au avut încredere în noi și ne-au susținut proiectele. Această seară de Crăciun, când am ieșit cu modestele noastre realizări în fața comunității, a fost și un prilej de a ne exprima recunoștința pentru susținerea acordată de Patria istorică – România. Totodată, ne-am bucurat să-i avem aproape pe liderii societăților-partenere – Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ”Mihai Eminescu”, gospodarul principal al Palatului Național, unde avem un cuib al nostru, Lilia Govornean, Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina, Vasile Rauț, Societatea ”Golgota” a românilor din Ucraina, Elena Tărâțeanu, directoarea Muzeului ”Mihai Eminescu”, Nicolae Hauca, maestrul fotograf și liderul Asociației Pro Bucovina. Cu propunerea de a colabora în direcția popularizării și perpetuării tradiției artei meșteșugărești ni s-a adresat Iurie Levcic, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți. Din partea Jurnaliștilor Români Independenți ne-a întins mâna, publicista Felicia Nichita-Toma, evocând pagini de odinioară și dintr-un trecut mai apropiat al Societății Doamnelor Române.
Și deoarece am ajuns la unul din cele mai strălucite capitole din istoria Doamnelor Române, voi evoca și eu câteva momente. De fapt, „Societatea Doamnelor Române” de curând înregistrată își propune o continuitate a activității desfășurate de Societatea Doamnelor Române din Bucovina, care are tradiții vechi la Cernăuți, fiind constituită în anul 1894 și având în frunte personalități cu nume de rezonanță în societatea bucovineană de atunci, ca Eufrosina Petrino-Armis, Elena Popovici Logothetti, Sofia Ștefanovici, Victoria Stircea, Maria Grigorcea, Ștefania Hurmuzachi, Agripina Onciul. Din prioritățile respectivei Societăți amintim că Societatea Doamnelor urmărea să îmbine lupta pentru emanciparea lor cu activitatea de deșteptare națională a românilor din Austro-Ungaria. Ca urmare a strângerii unor importante fonduri, a fost inaugurat, în toamna anului 1896, Internatul de fetițe române din Cernăuți, unde 88 de eleve puteau beneficia în fiecare an, până în ajunul primului război mondial, de “o creștere națională și de o instrucțiune” care le înlesneau “pentru viitor traiul de toate zilele” . O secțiune a Societății a antrenat peste 400 de femei de la țară în realizarea de țesături și cusături originale românești, comercializate la Viena, Berlin și Londra, cu ajutorul Asociațiunii din Viena pentru propagarea industriei casnice femeiești. În 1898 și-au deschis porțile, sub patronajul Societății, o “școală poporală pentru fetițe” cu limba de predare română, două aziluri pentru îngrijirea copiilor nevoiași (între 3 și 6 ani) și un atelier de croitorie, precum și un altul de confecționare a veșmintelor bisericești. În măsura posibilităților și condițiile actuale a stării de război în Ucraina, Societatea noastră va urma exemplul Doamnelor de odinioară, îndreptându-și atenția înspre femeile de la țară, deschizând filiale în localitățile rurale românești unde se păstrează duhul tradițiilor și specificul național.
Să ne ajute Dumnezeu și să ne poarte corabia dăruită de avocatul Gheorghe Bodnariuc cu toate pânzele sus, mânate de vânturi bune, pe valul înalt al împlinirilor întru folosul neamului nostru.
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 