SUFLET DIN SUFLETUL ROMÂNESC

Deşi în ultimul timp viaţa ne e marcată de tragedia pe care o trăim – sângerosul război din Ucraina – Sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe stil vechi, a sosit  la Cernăuţi cu miracolul unei frumoase împliniri, adunând la sediul Palatului Naţional al  Românilor oameni cu suflet mare, prieteni scumpi şi dragi ai publicaţiei „Zorile Bucovinei”. Ce-i drept, i-a adunat, ca pe timpuri bune, când spaţioasa Casă Mare a redacţiei devenea neîncăpătoare pentru români cu dor de România, acelaşi zbucium cu suflet românesc ce se zbate într-o carte a durerilor şi bucuriilor neamului – „Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc”, autoare jurnalista Felicia Nichita-Toma, trăind din nou bucuria sărbătorilor cu suflu naţional, desfăşurate cu ani în urmă  în Casa Limbii Române la „Zorile Bucovinei” – Ziua Bucovinei, comemorarea lui Iancu Flondor – Făuritorul Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă, Ziua Limbii Române, omagierea lui Ştefan cel Mare, a lui Mihai Eminescu etc.

Lansarea cărţii, moderată cu eleganţă de Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, care a relevat importanţa pentru istoria românilor, a Bucovinei, a impunătorului volum de aproximativ 700 de pagini, „încărcat cu tragice destine” – martirajul românilor din nordul înstrăinat al Bucovinei, alte materiale apărute pe parcursul anilor în paginile şi pe site-ul ziarului „Zorile Bucovinei”, în cotidianul „Crai Nou” din Suceava, dar şi ajutorul, sprijinul acordat de România comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi, românilor din Ucraina, a fost salutată de mesajul emoţionant al diplomatului român de la Consulatul General al României la Cernăuţi, ministrul plenipotenţiar Nicolae-Dan Constantin, care a pus în lumină modul în care volumul emană românismul, anunţând şi îmbucurătoarea veste că bugetul DRP pentru anul viitor va fi mult mai mare, astfel de ajutorul acordat de România vor putea beneficia mai multe asociaţii, mai mulţi români, adresându-le mulţumiri tuturor celor prezenţi pentru eforturile în păstrarea identităţii naţionale, înălţătoarea zi fiind înnobilată de vocile măiestre şi cântecele patriotice, colindele inedite, păstrate în lada cu zestre a neamului, ale celor mai de vază reprezentanţi ai cântecului românesc, cei mai valoroşi artişti din ţinut – cântăreţii noştri consacraţi şi îndrăgiţi –  Maria Dovghei,  Dumitru Caulea, Victoria Costinean, Sofia Roşca, Gică Puiu, Carolina Jitaru, Luminiţa Demianic, conducătoarea Ansamblului „Fetele din Bucovina”, steluţa în ascensiune, vedeta noastră dăruită cu talent Alueta Socolovschi.

Apărută la Editura „Druk Art” din Cernăuţi, în preajma a două mari Sărbători Naţionale – Ziua Bucovinei şi Ziua Naţională a României, de altfel, prima iniţiată şi organizată de „Zorile Bucovinei”, voluminoasa carte „Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc”, structurată în 10 compartimente, constituie o pagină sângeroasă din istoria tragică a românilor băştinaşi după „eliberarea” din 1940-1941; 1944 a nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei de ocupanţii sovietici, care au supus populaţia la masacre, torturi, represiuni, foamete şi munci silnice, culegerea fiind dedicată bunelului după tată a autoarei, Nicolae Nichita al lui Gheorghe din satul Hruşăuţi, comuna Voloca, fostul judeţ Adâncata, arcănit şi dus cu forţa de „eliberatori” la munci silnice în lagărul morţii de pe ţărmurile lacului Onega, unde a murit de muncă istovitoare, ger şi foamete, împărtăşind soarta miilor de români „eliberaţi” de Ţară, accente puse la lansare de autoarea cărţii, publicista  Felicia Nichita-Toma.

 „Această carte în care zbuciumul Sufletului Românesc, care în Bucovina răpită, cedată şi înstrăinată se zbate încă pentru viaţă şi, în care, alături de atrocităţile trecutului, nedreptăţile prezentului, e oglindită şi viaţa, activitatea „Zorilor Bucovinei”, a apărut graţie sprijinului financiar al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, fapt pentru care aduc sincere mulţumiri conducerii DRP, Secretarului de stat, ministrul Gheorghe-Florin Cârciu, şi directorului Radu-Nicolae Cosma. Proiectul cărţii a fost planificat pentru 600 de pagini, cele încă aproximativ 100 au fost finanţate de familia Toma. Editarea volumului a fost o muncă nu uşoară, fiindcă a trebuit să fie realizată în mai puţin de o lună. Din cauza întreruperii curentului electric, în consecinţa bombardării de către invadatorul rus a infrastructurii energetice a Ucrainei, a fost  efectuată mai mult pe întuneric. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a Patriei noastre istorice – România,  această carte cu suflet românesc a prins viaţă. Aduc alese mulţumiri consăteanului Ionică Semeniuc, cel care m-a purtat ani în şir pe cărările  încă sângerânde ale satului natal pentru a bate la poarta sufletului puţinilor supravieţuitori ai calvarului sovietic bolşevic, ca aceste mărturii să prindă viaţă în copertele acestei cărţi”.

„Două cărţi gemene, o carte, pe care am scris-o eu cu un an în urmă, şi aceasta, pe care a scris-o Felicia” – colegul autoarei  care a activat timp de 15 ani la Arhiva de Stat din Cernăuţi, istoricul şi arhivistul Dragoş Olaru, cel care „şterge colbul de pe cronice bătrâne” – anul trecut i-a apărut cartea „Mesaje din trecut”, care cunoaşte nu din auzite ce muncă, efort colosal urmează să fie depus la alcătuirea unei cărţi, a venit cu un cuvânt de mulţumire, de laudatio  pentru autoarea volumului, Felicia Nichita-Toma: „Am rămas captivat de capacitatea Feliciei de a munci. Foarte minuţioasă în tot ceea ce făcea, de orice lucru se apuca îl ducea numaidecât până la capăt, ne-a părăsit şi a plecat la „Zorile Bucovinei”, devenind unul dintre cei mai buni jurnalişti din nordul Bucovinei. Scrisă cu multă dragoste, cartea cuprinde întreg  ansamblul vieţii noastre, ceea ce ne frământă pe noi, românii de aici. Merită apreciere şi compartimentul dedicat artiştilor noştri, dar, desigur, cea mai dureroasă e partea istorică de după „eliberarea” din 1940 a ţinutului.  Dacă am face toţi românii asemenea cărţi, am edita monografiile satelor, atunci istoria, tragediile la care au fost supuşi românii n-ar fi uitate”.

După cum a specificat autoarea, simbolică este şi coperta cărţii – frunzele ruginii – „frunze arse la margini de drum – visul nostru de Unire; crucea – crucea Golgotei neamului românesc, pe care au dus-o buneii, înaintaşii noştri şi pe care o mai ducem şi noi, când ni se face o nedreptate, ni se închide o şcoală, ni se reduc orele de română etc.; mereu în verdele veşniciei, tânăr, rămâne Eminescu, precum veşnic e neamul lui Ştefan cel Mare, iar prin Hrisovul lui Alexandru cel Bun  sunt evidente urmele româneşti ale oraşului Cernăuţi, ale bătrânului burg, istoria românească a fascinantului oraş de pe Prut, ctitorit de Domnitorul Moldav”.

Profesoara de română Elena Purici, cea care a avut posibilitate să lectureze volumul, a făcut o analiză mai detaliată a cărţii: „Această culegere de istorie ce ne îndrumă, ne îndeamnă să ne păstrăm tradiţiile, limba, identitatea, trebuie să fie pe masa fiecărui profesor. Citind cartea, am trăit pe viu acele dramatice vremuri, de parcă e scrisă despre tragediile prin care a trecut familia noastră. Cartea respectivă e un monument care va exista în timp”. Publicista Maria Toacă a evocat munca nu uşoară la editarea unei cărţi. Dacă Internetul păstrează informaţia pe moment, cartea e ceea ce rămâne pentru istorie. „Orice lansare de carte ce are loc în prezent e un moment important din viaţa culturală a  românilor, iar cartea lansată astăzi va rămâne un document pentru generaţiile viitoare. Or, cartea este un lucru care te ţine sufleteşte, fără carte eşti un om pierdut”, a ţinut să specifice pedagogul Octavian Voronca, care regretă că ziarul, „care era unul dintre cele mai bune”, nu mai apare pe hârtie, menţionând şi „munca colosală depusă de autoare”.

Dl. prof Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota”, copil al exilului, care a trecut prin calvarul comunismului, pe propria-i piele a simţit amarul şi suferinţele deportării, prezent la lansare împreună cu fratele Constantin, a avut şi el un cuvânt de mulţumire că sunt oameni, autori de cărţi care nu lasă să fie uitat trecutul dramatic al neamului românesc, un articol din voluminoasa carte fiind dedicat familiei sale, deportate în pustiul Kazahstanului, dar şi regretatului academician şi poet Vasile Tărâţeanu, Elena Vântu-Tărâţeanu, directoarea Muzeului literar „Mihai Eminescu”, amintind de timpurile când ziarul „Zorile Bucovinei” era aşteptat cu nerăbdare în casele oamenilor din satu-i natal Molniţa şi nu numai, dar şi de manifestările cu suflet patriotic, organizate la sediul publicaţiei cu participarea distinsului ei soţ.

Fascinaţia de a ajunge aici, în nordul Bucovinei,  de a-i cunoaşte pe românii autohtoni, „această simţire a neamului din care venim, cu toată bucuria, durerea şi suferinţele lui”, dna profesoară Viorica Stan a trăit-o pe viu toamna precedentă, când  pentru prima dată a sosit  în acest colţ istoric de Ţară împreună cu soţu-i Florin Stan, funcţionar, referent principal la Consulatul General al României la Cernăuţi.  Pasionată de teologie şi istorie, distinsa profesoară, care a făcut cercetări în arhivă şi a scris o carte despre deportările în Bărăgan, a vorbit atât de frumos, atât de însufleţit şi de emoţionant despre durerile, dragostea românilor înstrăinaţi de Patrie:  „Ştiam foarte bine despre suferinţa românilor din Bucovina, a poporului român, fiindcă şi România a trecut prin comunism şi  a avut de suferit. „Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc” a Feliciei Nichita-Toma e o carte ce demonstrează  rodul unei cercetări aprofundate, o carte  care continuă istoria descrisă de Dragoş Olaru. Fiecare carte constituie radiografia acestui ţinut, cele 3 generaţii duc cu ele atâta suferinţă… Cartea Feliciei Nichita-Toma este o mărturie a suferinţei celor 3 generaţii şi întregeşte această istorie ce începe în cartea lui Dragoş Olaru”.

Îndrăgita cântăreaţă Maria Dovghei, profesoară la Liceul „Is. Vorobchievici” din Cernăuţi, cu vocea-i dulce de soprană, crescută în grădina dorului românesc, le-a urat, prin piesa compusă de dumneaei, tuturor, „La mulţi ani!”.

Corul „Dragoş Vodă” cu dirijorul Dumitru Caulea, Ansamblul „Fetele din Bucovina”, n-au lipsit nicicând de la manifestările  naţionale de la „Zorile Bucovinei”. Durerile românilor duşi în neagră străinătate ca să li se piardă urmele, chinurile siberiilor de gheaţă, au răsunat în vocea melodioasă, tulburător de grăitoare a maestrului Dumitru Caulea prin „Scrisoare din Basarabia”, pe versurile poetului Grigore Vieru, emoţionând publicul şi prin elogiul adus Patriei istorice –  „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, versuri Mihai Eminescu, dar şi cu o piesă pe versuri de Dumitru Matcovschi, muzică Dumitru Caulea, în duet cu talentata vioristă Luminiţa Demianic, conducătoarea artistică a Ansamblului „Fetele din Bucovina”.

„În Casa Limbii Române la „Zorile Bucovinei” a fost mereu sufletul meu, aici au fost prietenii mei adevăraţi”, a  mărturisit dăruită cu talent haric, îndrăgita artistă Victoria Costinean, conducătoarea vestitului Ansamblu model etnofolcloric „Izvoraş” din Ropcea, emoţionând românii adunaţi la sediul Societăţii „M. Eminescu” prin cântecu-i  din propria-i creaţie, „Bucovină, mândră floare, tu nu ai asemănare…”, demonstrând dragostea şi statornicia românului pentru tot ce-i sfânt, românesc, ce nu piere odată cu vremurile, cu cârmuirile –  „Zice-o vorbă veche, veche din bătrâni, apa iute trece pietrele rămân…”.

Cu glas îngeresc şi dor românesc, româncuţa Alueta Socolovschi din Pătrăuţii de Sus, laureată a mai multor concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale, nu ne lasă să uităm că „Din vremi demult trecute suntem un neam de frunte”, că, „Acasă-i România, acasă-i Tricolorul, e doina şi vioara, eroi ce-şi află somnul…”, înălţând până la porţile Ler-ului colindul drag şi sfânt cu vestea minunată a naşterii Pruncului Iisus.

„La noi, în Bucovina, un colţişor de rai, toată lumea cântă” –  Sofia Roşca, îndrăgita solistă a Ansamblului folcloric „Ţărăncuţa” din Marşinţi, iscusita meşteriţă populară, a dat glas unui frumos cântec din propria-i creaţie despre Bucovina, despre hărnicia şi talentul bucovinenilor.

Talentata interpretă şi jurnalistă Carolina Jitaru, laureată a mai multor concursuri naţionale şi internaţionale, una din cele 100 de femei de succes din Bucovina, a înălţat pe unda sufletului românesc poemul „Glosa”, pe versurile regretatului „zorist”, poetul Mircea Lutic. „Dulce-i Bucovina şi-o iubim  fierbinte, apără-ne, Doamne, luminat părinte/ Şi ne dă putinţă, şi ne dă putere,/ Până când va bate ora învierii…” –  cu vocea-i de o melodicitate impresionantă, veşnic tânărul şi veselul Gică Puiu încheind  frumosul şi emoţionantul moment artistic cu o piesă patriotică pe versurile regretatului poet Ilie T. Zegrea.

A fost o zi neobişnuită, desfăşurată sub nimbul românismului.

 „Mulţumesc, dragi prieteni, pentru Ziua Sufletului Românesc!”, cu aceste cuvinte, autoarea Felicia Nichita-Toma  a încheiat lansarea de carte la sediul Palatului Naţional al Românilor din Cernăuţi.

Diana TOMA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s