Încă din secolele trecute românii din Mahala au străbătut pământul în lung și lat – mai mult de nevoie decât de voie. Au fost purtați dintr-un capăt în altul de vânturi bune ale speranței la un trai mai îmbelșugat, atunci când traversau Atlanticul spre Eldorado american. Au fost mânați la moarte de regimul de ocupație sovietic tocmai în taigaua siberiană și după Cercul Polar… Și mai mulți cutreieră acum lumea, cu dorința de a găsi locul „acolo unde e mai bine pentru că nu suntem noi”. Însă nimic nu poate fi mai mare, nimic nu poate fi mai sfânt decât comuna lor natală, așa cum o proslăvesc copiii în imnul, pe versurile regretatului poet Vasile Tărâțeanu și linia melodică a Elenei Nandriș, la acel moment primarul comunei, dar care a fost și profesoară de muzică mai înainte. „Mahala scăldată-n zarea albastră, Mahala, tu ești iubirea noastră…”, au intonat și anul acesta la 25 aprilie copiii gospodarilor din Mahala, aceasta fiind de mai demult ziua dedicată istoriei satului și primei atestări documentare a localității.
Mai este și hramul comunei de Duminica Mare, însă atunci se sărbătorește cu rugăciuni în Biserica „Sfânta Treime” și petrecere câmpenească. 25 aprilie, însă, este data de la care măhălenii își socotesc anii, ajungând până la 551… în istorie, iar pe pământ ei se știu de mult mai multă vreme. Nu și-au sărbătorit jubileul anul trecut, fiind preocupați de găzduirea a sute de strămutați din estul Ucrainei, așteptând să se însenineze cerul, să vină liniștea și împăcarea. Din nefericire, în locul așteptatelor zile de pace, ne vin feciorii neamului în sicrie, aripa neagră a morții așternându-se și peste Mahala. Pentru Dumitru Cernei și toți tinerii căzuți pe câmpul de bătălie, profesoara de istorie Ana Gostiuc a anunțat înainte de începerea spectacolului dedicat jubileului comunei un minut de reculegere. Așa încep de la 24 februarie 2022 toate manifestările, lacrimi de ceară picurând peste sărbători marcate de tristețe.
Așadar, jubileul comunei a fost sărbătorit la Liceul „Grigore Nandriș” din Mahala la trecerea cu un an peste răbojul de cinci secole și jumătate. S-a ales anume școala, și ea cu o istorie destul de veche (163 de ani), deoarece în băncile ei au crescut cei mai renumiți fii ai satului, în inima ei este tezaurizat trecutul, aici înflorește prezentul și se zidește viitorul. Copiii pe care i-am admirat în sălile de clasă, apoi și în cea de spectacole sunt purtătorii memoriei înaintașilor, făuritorii prezentului și speranța viitorului. În cei 15 ani cât doamna Elena Nandriș a stat în fruntea primăriei, comuna Mahala s-a înfrățit cu localități din întreaga Românie, frații de dincolo de frontieră fiindu-i alături la bucurie, întinzând mâna de ajutor la greutăți. De aceea, directoarea Liceului, Ina Nica, a ținut să sărbătorească ziua de naștere a comunei împreună cu doamna Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, prezența dumneaei fiind ca o caldă îmbrățișare din partea Patriei istorice.
Doamna Irina Loredana Stănculescu a mai fost la Mahala, cu prilejul diverselor evenimente, în special cele de comemorare a martirilor. Însă la Liceul „Grigore Nandriș” s-a aflat prima dată, fericită fiind să audă de la directoarea Ina Nica: „Aici, la Liceul nostru, ne ținem de limba română până la urmă”. Adică, se menține predarea în limba română cât se mai poate în cadrul legii, nutrindu-se speranța că se va face românilor dreptate în privința acestei legi.

Până a intra în clase, onoratul oaspete a fost întâmpinat în holul de la parter, cu pâine și sare și cu un salut muzical-artistic, după care doamna directoare a povestit din istoria școlii renovate și etapele prin care a trecut instituția până la 1 septembrie 2012, data de când toți copiii învață într-un schimb, în aceeași clădire. Și la lecții, în clase, atmosfera era de sărbătoare, elevii și profesorii, îmbrăcați în costume populare, având o ținută festivă. Desigur, ei nu se prezintă astfel în fiecare zi, dar se comportau firesc, n-am observat urme de festivism în tot ce au etalat, fiind departe de așa-numiții români decorativi. Pentru că, după cum îi cunoaștem și de la alte manifestări, aici totul se face cu mult suflet și dragoste românească. Aceasta se vede de cum intrăm în clase. Toate sălile sunt frumos amenajate, pereții pictați cu subiecte din povești și altele adecvate vârstei copiilor. Pe cei mai mici, mai îndrăzneți și dezlegați la limbă din clasa întâi i-am găsit într-un dialog, cu învățătoarea Maria Gostiuc, despre familie. În sala de calculatoare era liniște deplină, profesorul Vasile Partica având răgaz să ne povestească cât de bucuros este că i-a reușit să amenajeze cabinetul așa cum și-a dorit. În cabinetul de limba română lumina se revărsa din flacăra verbului matern, vegheată de profesoara Gheorghina Lunguleac-Burcovsca. În clasa a VI-C, la lecția de ucraineană a profesoarei Angela Procopciuc, doamna Irina Loredana Stănculescu a avut surpriza să facă cunoștință cu o fetiță, Gabriela Gabor, din Bacău. Mai precis, tatăl ei e din Bacău, iar mama din Mahala. Au trăit o perioadă în Italia, unde Gabriela a învățat în italiană, acum are noroc de învățământul în română, dar însușește cu plăcere și limba ucraineană. E o elevă foarte capabilă, o laudă profesoara de ucraineană, menționând că mama ei, Maria Toderaș, a absolvit școala cu medalie de aur. Cireașa de pe tortul excursiei prin clasele Liceului a fost sala „Meșterița”, unde profesoara de artă plastică și lucru manual, Angela Cuculeac, le învață pe tinerele meșterițe să confecționeze lucruri ce încântă privirea și bucură inima, demne să înnobileze saloane aristocratice. Colegii jurnaliști Ilie Pintea de la România Actualități și Cristian Lupașcu, Agerpres, abia reușeau să le fixeze în obiectivul fotografic, care se înfierbântaseră de atâtea priveliști atrăgătoare.
Suita de minuni ne-a coborât în sala de spectacole, unde s-au revărsat comorile de cântec popular, dans, poezie, dar și momente din istoria seculară a oamenilor ce sfințesc aceste locuri, fiind povestite pagini pe care le-am văzut și în muzeul școlii. Gazda directoare a încheiat festivitatea, cuprinsă de emoții mai mari decât liceenii ei, ce-și etalau talentele. Avea motiv de emoții și Elena Nandriș, mulți dintre acești copii făcând parte din ansamblul „Urmașii lui Ștefan”, pe care-l odrăslește cu aleasă dragoste. Îndeosebi, ne-au înduioșat micuții din clasa a III-a cu melodia „Hristos a Înviat”, trio surorilor Natalia, Anastasia și Elizaveta Savca, nostalgia după casa părintească din vocea Taisiei Moroz… Dansul „Coasa” și parada portului popular au pus în evidență cele mai scumpe comori păstrate și înmulțite de măhăleni. „Vă îmbrățișez cu sufletul și vă iubesc”, am reținut din cuvântul de mulțumire al doamnei Consul General, precum și urarea adresată copiilor „Să învățați bine și să ajungeți oameni mari!”. Nu există îndoială că, având la temelia creșterii lor un trecut românesc și înaintași pe care nu-i uită, fiind în grija oamenilor gospodari și cu mare credință, acești copii vor atinge culmile ce și le doresc și le merită.
Maria TOACĂ