Gazeta de Herța

De-a lungul veacurilor, timp de 557 de ani de la sfințire, Mănăstirea Putna își îndeplinește nu doar menirea de centru monahal, ci și de focar cultural, spiritual și educațional, păstrând și înmulțind tezaurul de valori naționale. Prima și cea mai importantă ctitorie a lui Ștefan cel Mare, necropola domnească de la Putna este și astăzi un excepțional epicentru de istorie și spiritualitate românească. O parte din imensa moștenire o putem vedea în Muzeul Mănăstirii, unde se păstrează broderii, țesături, vechi manuscrise, argintărie, obiecte de cult, printre care o cruce cu trei brațe din anul 1503, cea mai veche de pe teritoriul României. Să nu uităm că Domnitorul Ștefan cel Mare își înzestra ctitoriile și cu odoare de carte – numeroase manuscrise, Tetraevanghelare… Sunt cunoscute „Mineiele de la Putna” – un set de 12 cărți cu slujbele sfinților.

Neîndoielnic, în tezaurul Mănăstirii se înscriu și cele mai importante simpozioane – „Colocviile Putnei”, simpozion internațional de istorie  dedicat trecutului românesc și epocii lui Ștefan cel Mare, precum și colocviile în memoria academ. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Monahia Benedicta și a lui Dan Hăulică, organizate pe parcursul a douăzeci de ani cu susținerea Fundației „Credință și Creație”. Scriu aceste rânduri cu profundă recunoștință față de regretata prof. dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, care m-a luat cu sine prima dată, în anul 2021, la aniversarea a 150-a a Marii Serbări de la Putna, când românii din toate provinciile, la chemarea lui Eminescu, s-au unit la mormântul lui Ștefan cel Mare. Cununa Marii Serbări din 2021, cu genericul „Continuitatea unui ideal”,  a fost colocviul  în ziua a treia, ediția a 15-a fiind dedicată în întregime poetului național Mihai Eminescu. Ca o poartă de intrare în grădina roditoare a celei de-a XV-a ediţii „Eminescu şi Putna” a fost expoziţia aniversară, vernisată în memoria acelor vremuri, menită să marcheze începutul unei importante serii de acţiuni comemorative şi de celebrare a unor momente şi personalităţi providenţiale pentru rezistenţa şi persistenţa noastră în istorie. Am evocat anul 2021, inspirată de gestul organizatorilor de a ne aminti de memorabila ediție a 15-a, prin oferirea volumului „Caietele de la Putna” cu materialele colocviului de acum cinci ani. Participând de atunci la șase ediții la rând, la început în calitate de cronicar, iar în ultimii doi ani și cu comunicări, pot spune că, într-adevăr, de la aniversarea Marii Serbări din 2021, colocviile continuă evocarea și celebrarea unor evenimente și personalități providențiale.

Edificatoare au fost prezențele notorii și comunicările de înaltă ținută academică, dar și sentimentale, la ediția jubiliară, marcată de comemorarea a două decenii de la trecerea academicianului Zoe Dumitrescu Bușulenga – Maica Benedicta în Împărăția Domnului. Tema – „Modelul paideic în spiritualitate și cultură. Mari îndrumători”  s-a desfășurat ca o prelungire a celei precedente – „Moștenirea spiritual-culturală și noile generații”. Doar numai prin modele călăuzitoare, prin îndrumători pot fi transmise veritabilele valori culturale și umane.  Colocviul, inaugurat în ziua nașterii Maicii Benedicta, a fost prefațat de un Tedeum, oficiat de arhimandritul Melchisedec, starețul Mănăstirii, în memoria ilustrei personalități de cultură, plecate la Domnul la 5 mai 2006, în veșmintele monahale ca Maica Benedicta. S-a amintit că Zoe Dumitrescu Bușulenga și-a săvârșit drumul pământesc cu ochii ațintiți către Hristos, cel mai mare dintre toate modelele. Invocând numele Maicii Benedicta, părintele Melchisedec a vorbit despre nevoia de modele, despre cât de important e să nu ne pierdem verticala, pentru a rezista valurilor ce ne bântuie.

Cu floarea recunoștinței și lumina preluată de la marile modele, slujba de pomenire a continuat la mormântul Maicii Benedicta, rugăciunile răsunând pentru odihna ilustrei personalități și smeritei creștine a cărei moștenire suntem datori s-o păstrăm și s-o transmitem generațiilor viitoare.

A trecut aproape o lună de la acel moment încărcat de bucurie duhovnicească. Acum recitesc cuvântul liturgic, înregistrat de la părintele stareț Melchisedec, și nu pot să nu-l reproduc în întregime – atât de armonios revărsat și atât de mângâietor peste durerile noastre de fiecare zi:     

„Din văzduhul sufletului românesc” – după expresia Mitropolitului Bartolomeu Anania, – marea profesoară Zoe Dumitrescu-Bușulenga a chemat spre cuget drept și credință generații de studenți, generații de iubitori de cultură, generații de români care o ascultau în emisiuni. Din același văzduh al sufletului românesc, Maica Benedicta a chemat tinerii și intelectualii spre asumarea unei vieți profunde, dincolo de ispitele efemerului. Din cerul lui Dumnezeu, Maica Benedicta inspiră, insuflă și cheamă, astăzi și în viitor, suflete însetate de sens, de adevăr, de frumos netrecător.

Cum s-a făcut ea un astfel de izvor de apă vie? Îndrăznesc să răspund: mergând prin viață cu ochii ațintiți spre Hristos. Cu ochii copilului, spovedit și împărtășit de bunicul preot. Cu ochii tinereții, când se ruga pentru lumea întreagă în timp ce mergea pe stradă. Cu ochii maturității, când ideea de model devenea tot mai pregnantă în discursul ei public – pentru că Hristos, modelul desăvârșit al omului, îi devenise modelul viu al propriei vieți. Cu ochii bătrâneții, când societatea nu mai impunea restricțiile din timpul comunismului și când L-a putut mărturisi deschis pe Iisus Hristos. Cu ochii care au privit în infinitul veșniciei și au adus de acolo hotărârea de a urma calea vieții monahale. Ochii săi lăuntrici au rămas ațintiți spre Iisus în fiecare perioadă a vieții, în fiecare societate în care a trăit – interbelică, comunistă și postcomunistă. Acesta este un dar primit de sus, pe care l-a putut păstra și dezvolta prin onestitate interioară, prin dragoste de oameni, prin jertfă pentru ei, prin multă bunăvoință și multă îngăduință”.

Aceste cuvinte rostite de părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, la deschiderea celei de-a XX-a ediții a Colocviului dedicat „Doamnei culturii române”, prima femeie vicepreședintă a Academiei Române, și-au găsit continuare în discursurile unor personalități notorii: academicienii Ioan-Aurel Pop și Mircea Martin, prof. univ. Eugen Munteanu, membru corespondent al Academiei Române, dr. Teodora Stanciu, președintele Fundației „Credință și Creație”, scriitorul Adrian Alui Gheorghe, vicepreședintele respectivei fundații. De la academicianul Mircea Martin, în al 87-lea an curgător, am preluat detalieri esențiale despre modele: „Trebuie să fie îndrumător, dar și însoțitor, un partener, un tovarăș de drum…”. Însoțitor prin viață sau model ce-ți schimbă destinul poate fi și o carte, și cineva din trecut, care a trăit cu o sută, cu o mie de ani în urmă. Stenografic, expun câteva gânduri memorizate din comunicările  conferențiarilor: „Cuvintele o iau razna când se confundă… Cititul trebuie să ne facă fericiți…” – prof. Ioan Cristescu; „A vorbi despre Zoe Dumitrescu Bușulenga este o onoare și un exercițiu de smerenie” – conf. univ. Silviu Mihailă;  „De ce pictez? Pictez pentru că altfel nu știu să mă rog”… Au răsunat și răspunsuri convingătoare la întrebări de genul: „Cum rezistăm ispitei idolatriei în cultivarea modelelor?” – prof. dr. Lucia Cifor; „Titu Maiorescu, model sau antimodel?” – lector univ. Adrian Jucu; „Enescu sau modelul apolitic în muzică…” – prof. univ. Gheorghiță Geană.  

În semn de recunoștință pentru îndrumători care se consacră creșterii în spirit național a tinerei generații, părintele stareț a înmânat Ordinul „Sfântul Ierarh Iacob Putneanul”, acordat de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, profesorilor de odinioară ai Școlii Gimnaziale „Mitropolit Iacob Putneanul” din Putna. Această  distincție eparhială este conferită în semn de recunoștință unor personalități care urmează exemplul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, strălucit dascăl și întemeietor de școli, de numele căruia se leagă tipărirea primului Abecedar românesc și tipărirea în limba română a cărților de cult.

Modelul paideic în spiritualitate și cultură – tema ediției dedicate marilor îndrumători, a fost transmis și prin miracolul divin al operelor de artă. Înaintea începerii sesiunilor de comunicări, am avut bucuria de a pătrunde în frumosul românesc adunat în expoziția de pictură „Văzduh polifonic”, vernisaj deschis de părintele stareț arhimandrit Melchisedec și prezentat de criticul de artă Oliv Mircea. Expoziția cuprinde lucrări de artă modernă de mare valoare, capodopere ce aduc bucuria regăsirii și în faţa cărora ți se oprește inima, după cum s-a exprimat criticul trăitor în fascinația frumosului picturii – soră dreaptă cu muzica. Lucrări de Horia Berna, Paul Gherasim, Horia Paștina, Dacian Andoni, Alexandru Antonescu, icoane pe sticlă, fotografii, manuscrise, pagini de corespondență ne introduc în universul Maicii Benedicta.

Inaugurată la Centrul Cultural „Mitropolitul IACOB PUTNEANUL” ca un omagiu adus Maicii Benedicta la 20 de ani după trecerea la lumea cea de Sus, expoziţia poartă și memoria academicianului Dan Hăulică. Ambii prezentatori au invocat aura locului și locurilor de unde au fost luate și unde sunt expuse tablourile, expoziția alcătuind un poem al sacrului în creație.

Maria Toacă