Calea suferințelor celor șapte săptămâni din Postul Mare, culminată prin Răstignirea Mântui torului, ia sfârșit în Noaptea Sfântă a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, devenită simbol al biruinței vieții asupra morții. În timpurile de astăzi cinstim cu sfințenie această importantă sărbătoare religioasă, trăind și retrăind sufletește chinurile lui Iisus prin curățire de păcate pe calea rugăciunii, a postului, mărturisirii și cuminecării. „Hristos a suferit și pentru mine!”, așa trebuie să gândim fiecare în parte, conștientizând că suntem una din cauzele Răstignirii lui Iisus. Numai astfel sărbătorim cu adevărat Învierea Domnului, simțind că Hristos și anul acesta, după ce L-am răstignit din nou prin faptele noastre, a înviat și pentru noi. În vierea Fiului lui Dumnezeu ne reînvie, oferindu-ne șansa reînnoirii, a schimbărilor spre bine. Prin Învierea lui Iisus le putem lua pe toate de la început, într-o formă nouă și corectă. Cât de frumos ne-am adunat și anul acesta în curțile sfintelor lăcașuri, pentru a lua lumina și a răspunde cu „Adevărat că a Înviat!” la tradiționala formulă „Hristos a Înviat!”. Lumânările aprinse au sporit farmecul Nopții de Învie re, iar cei care le-au aprins și au străjuit focul au fost cei mai rezistenți și devotați primitori ai luminii, pe care trebuie s-o purtăm în suflet până la viitoarea sărbătoare de Paști.
Elena APETRI, profesoară de limba și literatura română În imagini: noaptea de Înviere la Biserica Sf. Spiridon din Herța, părinte-paroh Nectarie Ba lan. Fotografii de Denis APETRI
Gazeta de Herța 