O toamnă plină de evenimente teatrale românești la Cernăuți.

Trăim cu atâta dragoste nostalgică ultimele zile de toamnă, ce ne aduc o liniște sufletească… Și soarele deacum încălzește mai ușor pământul cu razele lui mângâietoare,  zilele devenind mai scurte odată cu nopțile mai reci și lungi.

• 

• 

Ca și toamna cu mii de culori și emoții ne lasă Cernăuțiul în sufletele noastre picături de amintriri. Anume fiind la o piesă de teatru, noi putem trece printr-o prismă de emoții, pozitive și negative, sufletul nostru petrece o toamnă sufletească, drumul de la frumos până la rațiunea ce ne înconjoară. În orașul Cernăuți, în timpul celui mai frumos joc de anotimpuri, patru teatre românești ne-au vizitat pe scena Teatrului „O. Kobylianska” din Cernăuți. Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, Suceava, cu spectacolul  „Noapte bună, tăticule!”, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Chișinău, cu „Dosarele Siberiei”, Teatrul „Odeon”, București – „Pe jumătate cântec”, și Teatrul „MihaI Eminescu”, Botoșani, care de data aceasta ne-au adus spectacolul „Îmbătați de dragoste”. Emoții ce nu se pot reda prin cuvinte, emoții care nu pot fi transmise prin privire, probabil așa un răspuns veți auzi de la fiecare spectator. Despre spectacolul „Noapte bună, tăticule!” regizorul Alexandru Grecu ne vorbește cu pasiune: „O comedie spumoasă despre micile noastre slăbiciuni, în acest secol grăbit. O poveste despre dragoste și trădare, despre infidelitate și devotament, despre triunghiul clasic (el, ea și amanta), ce ne violează spațiul nostru conjugal, despre inocență și imoralitate, în fine e despre noi, consumatorii de cultură”. „Dosarele Siberiei” – cifrele au suflet: „Acest spectacol este doar o parte din cel pe care îl mai port în sufletul și mintea mea. Este doar o parte, întrucât fiecare carte de memorii scrise la această temă oferă subiecte aparte pentru spectacole și filme. Este doar o parte, întrucât a trebuit să renunț la unele idei pe care le-aș fi vizualizat scenic, dacă m-aș fi oprit la soarta unei singure familii. Totuși, de această dată am optat în favoarea cantității materialului documentar și a textului povestit de cele trei surse: Ecaterina Chele, deportată în 1941, Margareta Cemârtan Spânu, în 1949, și Ion Moraru, condamnat politic în 1950 la GULAG, pentru că a condus organizația de luptă împotriva puterii sovietice „Sabia Dreptății” – Petru Hadârcă, regizor.

 „Pe jumătate cântec”, regizor Cristi Bilciu: „Spune povestea Francescăi de la 5 până la 33 de ani, în nouă tablouri, fiecare surprinzând o vârstă, un univers, o întâmplare dintre cele care contează şi care pot modela sau frânge un destin. O poveste despre ratare, despre ce se întâmplă atunci când nu ai curajul să-ţi urmezi visele şi te încurci în propria ta viaţă, ca întro haină cu câteva numere prea mare. Despre cum ajunge viaţa netrăită să te roadă pe dinăuntru ca un cancer”. 

„Îmbătați de dragoste” – eterna dragoste… „ Un joc al dragostei, doar aparent inofensiv, pune o problemă cât se poate de serioasă și veche de când e lumea: într-o căsnicie, e mai importantă zestrea sau omul? Să fie adevărat ca haina-i face pe om? Se poate interzice dragostea pe motiv de apartenență la paliere sociale diferite? Este loc, în sufletul atât de zbuciumat al omului, și pentru dragoste și pentru rațiune, sau dragostea-i oarbă și rațiunea rece precum gheața? Încap  și dargostea, și rațiunea în același suflet? Îmbătați-vă de dragoste! Dar nu uitați și de următoarea etapă, cea a prieteniei și a prețuirii sincere!” – Trăian Apetrei, director general.

Dumitru STOROJ, student la Catedra de filologie română și clasică a Universității Naționale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuți