Domnul Vasile Toderean, invitat la o oră de lectură…

În dimineața duminicii  de 16 februarie, aflat încă sub impresia evenimentului de sâmbătă, retrăind emoțiile și urările de felicitare auzite în ajun, domnul Vasile Toderean, răspunde chemării telefonice și aud:

–  Bună dimineața! Stimate domnule director al Școlii-internat, stimate domnule șef al Secției de Învățământ, stimate președinte al Consiliului Raional Herța, stimate  om de omenie, Vasile Toderean, vă invităm să treceți astăzi pe la bibliotecă, la … o oră de lectură…

 Fiind o persoană, care întotdeauna și-a înțeles interlocutorul din jumătate de cuvânt, și neîncetând a fi sensibil la puterea cuvântului, domnul Toderean nu a cerut multe explicații, acceptând invitația…

A deschis ușa bibliotecii la timp, fără întârziere, căutând parcă cu privirea răspuns la întrebarea „De ce m-ați chemat?”.  Dar întrebarea nu a fost pusă, că cei care-l așteptau au și început a-i dori  „La mulți ani!” cu multă sănătate.

Eram, de fapt, noi, foștii elevi și colegi de serviciu ai domnului Vasile, dar și colegii Dumnealui, pe bună dreptate, acceptă să fie numiți elevi, că multe-multe au învățat de la el.

Am hotărât să-l vedem în acea zi, nu pentru a-i număra anii, ci pentru a-i răsplăti faptele cu-n recunoscător cuvânt de mulțumire. Împreună am răscolit frumoase amintiri, evadând din lumea contemporană, atât de problematică și contradictorie, într-un timp mai liniștit, când și cei de la cârmă erau mai încrezuți și mai cumpătați, știind a-și păstra numele de șef la înălțime, mult timp după perioada de șefie, chiar pentru totdeauna.

Ne-am amintit cu plăcere de jubileul celor 70 de ani, când domnul Toderean, director de liceu, cu mult umor a declarat, că a ajuns la vârsta, când anii trebuie numărați în jos, adică în scădere. Și, sinceri să fim, ne-am convins, că i-a reușit acest meșteșug. Și în acest domeniu, rămâne un model de urmat.

Curajul, care l-a însoțit toată viața, continuă să-i fie prieten. Iar încrederea în oamenii buni îi dă și mai multă putere. Știe să primească lumea contemporană așa cum este, fiind conștient că vremurile noi au specificul lor. Dar, cel mai principal e, că simțul umorului nu l-a părăsit. Dimpotrivă, cu multă delicatețe știe să bată prin cuvântul îmbinat cu zâmbet, acolo unde este nevoie.

La această oră de lectură, pe lângă Gazeta de Herța s-au lecturat pagini nescrise din viața unui om, care nu a trecut neobservat prin lume, și a știut să răspândească câte o scânteie de omenie în destinele și sufletele celora pe care i-a îndrumat.

Iată câteva impresii și mulțumiri despre și pentru domnul Vasile Toderean, ajuns frumos și demn la o frumoasă vârstă a amintirilor:    

„Din anul 1987, când m-a primit la lucru în Școala-internat din Herța, s-a arătat a fi un om sever, înțelept, serios … la locul său. Îl stimau și-l iubeau toți, pentru că era corect și sincer. Cerea lucru, dar omenește… De când sunt în Herța n-am auzit pe nimeni să spună ceva rău despre Dumnealui, dim­potrivă îl lăudau că știe ce vrea și cunoaște multe. Pentru cine-i cerea sfatul, a fost întotdeauna un îndrumător bun. Îi doresc multă sănătate și să ajungă mulți ani înainte, pentru că de înțelepciunea unui asemenea om, oricând este nevoie…”. (Tatiana Culi­ceanu)

„Îl cunosc pe domnul Vasile Toderean din momentul când s-a înființat Liceul „Gh. Asachi”. Despre plusurile acestui om de excepție se poate vorbi la infinit. În primul rând dispune de o înțelepciune extraor­dinară, care poate le și crează pe toate celelalte. E de mirat faptul, că a reușit să îmbine niște trăsături, care par contradictorii: strictețea, exactitatea, disciplina, pe de o parte și bunătatea, sinceritatea, simplitatea, pe de altă parte. În pofida faptului, că mereu a fost la posturi de conducere, a rămas om cu literă mare! A avut curajul să-și exprime propria părere, chiar dacă era în contrazicere cu a altora, o calitate foarte deficitară pentru timpurile noastre.

Întotdeauna și-a apărat profesorii din raion, elevii, limba maternă și toți românii din ținutul nostru.

Consider, că este un model destoinic pentru noi toți și o personalitate istorică pentru Ținutul Herța. Îi port un respect deosebit și cât mai multe momente de bucurie. Întâlnindu-l pe străzile orașului Herța, sunt nevoită să stau în rând pentru a-l saluta, deoarece înaintea mea, de fiecare dată se mai găsesc câțiva care doresc să-i dea binețe. Nu fiecare om se bucură de așa fapte”. (Elena Școlinaia-Aștefănoaie)

„Cea mai importantă trăsătură a lui ca șef, era că știa să asculte omul. Asculta totul-totul până la sfârșit și abia după aceea îți spunea ce are de spus. A fost omenos și simplu. Strict, dar cu măsură”. (Victoria Moscalu)

„Îl cunosc de 34 de ani. A rămas așa ca atunci: energic, frumos, vesel și omenos. Un pic iernile i-au viscolit părul, dar felul de a fi și sufletul i-a rămas același. Am învățat multe de la el. Ne-a fost ca un părinte”. (Elena Ceahlău)

 „A fost întotdeauna cu dreptate. A făcut bine la oameni. Merită să-i aducem mulțumiri”. (Ana Tincu)

„Îi admir energia și agerimea pasului din geamul bibliotecii, nu o dată. Sunt mândră că am învățat în școala pe care a condus-o. Îi mulțumesc pentru sfaturi și omenie”. (Elena Marcu)

A fost sever, în măsura în care îi cerea postul, pentru a fi ordine, a fost bun, în măsura în care-i cerea firea umană,  pentru a-și păstra omenia.      

Prezența Dumnealui pe străzile orășelului nostru înseamnă înțelep­ciune, încredere și sursă de povățuire, la care încă mai avem acces. Dumnezeu să-i călăuzească pașii și anii în continuare. La mulți ani!

 Elena APETRI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s