131 de ani de la trecerea în eternitate a poetului naţional român, Mihai Eminescu
„Eminescu este afirmarea unităţii româneşti eterne”.
Nicolae Iorga
În zorii zilei nefaste de joi, 15 iunie 1889 (ora 4.00), se stinge din viaţă într-un sanatoriu de pe strada Plantelor din Bucureşti, Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei româneşti.
S-au scurs, iată, 131 de ani de la trecerea lui Eminescu în eternitate. Dimpotrivă, asemenea păsării Phoenix el a plecat din viaţă ca să reapară ca o lumină, strălucind în zenitul literaturii naţionale şi universale. Om excepţional şi poet de mare renume, Eminescu, care ne-a lăsat o operă nemuritoare, este tradus în peste 70 de limbi şi dialecte ale lumii, a devenit un bun al nostru comun, un cetăţean al omenirii. El vorbeşte cu noi în poeziile sale ca un contemporan al nostru, ne cheamă spre înalte idealuri şi nu va înceta să vorbească el şi cu generaţiile ce vor urma, fiindcă din versurile sale se revarsă o undă de lumină şi un strigăt pentru o lume mai bună, mai dreaptă şi mai fericită. Eminescu în scurta sa trecere pământească (1850-1889) a strâns în mintea sa genială, cultura lumii şi a scris peste 15 mii de pagini. Şi la 15 iunie 2020, după ani de peregrinări pe toate meridianele globului pământesc, Eminescu se reîntoarce la Cernăuţi, în oraşul adolescenţei sale, de unde a făcut primii paşi spre înălţimile poeziei. Pentru noi, românii din regiunea Cernăuţi, chipul Poetului nepereche este drapel şi scut, alinare şi izvor de apă vie pentru a reînvia de fiecare dată când suntem striviţi de roata nemiloasă a istoriei.
Eminescu simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul identităţii noastre naţionale în regiunea Cernăuţi.
A vorbi despre Poet, înseamnă a vorbi despre veşnicie, despre viaţă. În continuare spre a ilustra concepţia lui Eminescu despre viaţă, vom reproduce câteva cugetări din caietele sale, care au devenit cu timpul aforisme şi călăuze în viaţa noastră de toate zilele. Citindu-le şi conducându-ne de ele, ni se pare că-l avem în fiecare zi pe Eminescu în mijlocul nostru.
* Tot ce iubim în lume de viaţă e legat.
* Ca o floare e viaţa… ca o floare trece.
* Eul, voinţa şi fapta – astea-s toate elementele vieţii.
* Cum că sfinxul e o întrebare şi piramida lui e un răspuns şi că amândouă la un loc sunt o ecuaţie, la aceasta n-a gândit nimeni. Ce este viaţa, a întrebat sfinxul. Un raport simetric al unui finit către un infinit, răspunde piramida.
* Şi ani întregi de zile credeam în casă-nchis. Că visul e o viaţă, cum viaţa e un vis.
*Viaţa noastră întrucât e simţită de noi, e o serie infinită de acte de voliţiune pozitive sau negative, da sau nu.
* E necesar nu numai ca viaţa să se dezvolte în toată bogata ei varietate, ci ca să se dezvolte armonic spre folos, frumuseţe şi bine. Astfel recunoaştem adevărul vechiului proverb: „Varietate în unitate e perfecţiune”.
* Oamenii se împart în două categorii, unii caută toată viaţa şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu sunt mulţumiţi.
* Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filozofia vieţii.
Octavian VORONCA,
membru al prezidiului SCLRB „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți
Gazeta de Herța 