Dragi și iubiți întru Domnul preacucernici părinți, preacuvioși viețuitori și viețuitoare din sfintele noastre mănăstiri, evlavioși și iubitori de Dumnezeu frați și surori!
Vă felicit cordial pe toți cu prilejul celei mai luminate și celei mai pline de bucurie zile pentru fiecare om credincios – Sărbătoarea Luminatei Învieri a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos!
În fiecare an, apropiindu-ne de ziua Paștelui, noi ne pregătim pentru întâmpinarea „sărbătorii sărbătorilor” cu profundă rugăciune și cu post. Prin nevoința și truda noastră modestă în zilele sfintelor Păresimi, iar mai apoi și în cele ale săptămânii sfintelor Pătimiri, noi, ortodocșii, retrăim experiența de participare spirituală personală la vechile sfinte evenimente evanghelice. Iară și iară ne amintim Ierusalimul acelei vremi, rugăciunea din Ghetsimani, trădarea lui Iuda, mulțimea furioasă, apostolii nedumeriți, judecata nedreaptă a lui Pilat, lepădarea lui Petru, cuvintele Mântuitorului înainte de moarte, întunericul și groaza acelei nopți.
Preocupându-ne cu asemenea sentimente, simțim foarte mult așteptarea acelor zile. Oamenii trăiau în frică, care le completa viața. Anume acea frică conducea lumea și i-a adus pe oameni la răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Incertitudinea cu privire la scopul vieții și simțul de stăpânire nesfârșită a păcatului îi înfricoșa pe oameni cu pedepsirea inevitabilă, care dădea naștere fricii naturale.
Fariseii și cunoscătorii de lege se temeau de cuvintele acuzatoare ale Mântuitorului, romanii se temeau să piardă stăpânirea, poporul se temea de conducătorii lor rătăciți și toți împreună se temeau de moarte. Frica îi făcea pe unii neputincioși, slabi și lipsiți de apărare, pe alții sfidători, necugetători și răi.
Domnul a stricat această stare a lucrurilor. Prin Învierea Sa El a zis tuturor – „Nu vă temeți!” (Mt. 28:10). El a învins moartea! El a nimicit frica! Hristos a Înviat și deja omului nu-i mai este frică de nimic.
Istoria bisericii e plină de exemple, cum oamenii, care l-au cunoscut pe Hristos, se duceau la chinuri cu bucurie, la pătimiri – cu speranță. Cu credință ei au învins vrăjmașii văzuți și nevăzuți (Evr. 11:33). Creștinii au pierdut frica, neîncrederea, șovăiala, nedumerirea. Acum rostim împreună cu apostolul Pavel – „viața este Hristos și moartea un câștig” (Filip. 1:21). Iar motivul pentru aceasta e unul – Hristos a Înviat din morți.
Astăzi inimile noastre se bucură de sărbătoare și simt puterea veșnicei biruințe a Mântuitorului.
Numai ce ieșiți din biserică, suntem plini de har, dar peste o vreme reflectările fricii Vechiului Testament din nou vor reapărea în viața noastră. De ce? Ce e de făcut cu acestea?
Într-adevăr, suntem speriați de știri, suntem înspăimântați de pe panourile publicitare, suntem avertizați de peste tot, ni se aduc la cunoștință lucruri triste și înspăimântătoare. Din păcate, o astfel de atmosferă e creată de străvechea frică a oamenilor din trecut. Din nou conducătorii noștri se tem să-și piardă stăpânirea, din nou bogații se tem să-și piardă averea, din nou cei săraci se tem să vorbească adevărul, omul se teme de prezent, de viitor… Cei sănătoși se tem să nu se îmbolnăvească, cei bolnavi se tem să nu moară… Întru această frică nebună noi devenim nepăsători, împietriți și egoiști. Omul contemporan se vede doar pe sine și se preocupă doar de sine. Dispare stima de cei vârstnici, părinții devin indiferenți de soarta copiilor, nimeni nu aude cereri de ajutor… Este de parcă s-ar întoarce timpul răstignirii lui Hristos. Toți din jur ar dori să trăiască veșnic, să mănânce, să bea, să se veselească și să nu-și amintească de sfârșit.
Toate acestea se întâmplă din cauza siguranței umane, prin aceea, că s-au tocit sentimentele noastre creștine și credința a slăbit. Noi am îndrăgit mai mult cele pământești decât cele cerești, am îndrăgit lumea „care vrăjmășește împotriva lui Dumnezeu” (Iac. 4:4). Ne-am încrezut lumii, „care zace în răutate” (1In. 5:19), vieții noastre, apropiaților noștri și viitorului nostru, uitând de Hristos. Frica din nou se întoarce la noi. Există vreo strălucire într-o așa mulțime de deznădejde?
Există! Adevărata garanție a acesteia este evenimentul, pe care astăzi îl sărbătorește Biserica! Hristos a Înviat! El stă acum și bate la inima noastră (Apoc. 3:20) și noi putem astăzi să-I deschidem Lui, Mântuitorului nostru, ușile sufletelor noastre păcătoase. Noi putem să auzim cuvintele Sale sfinte și veșnice – „Nu te teme, turmă mică” (Lc. 12:32), „nu te înfricoșa, doar crede” (Lc. 8:50), „nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă” (Mt. 10:28). Domnul ni se adresează nouă și ne învață cum să alungăm frica de la noi, care e urmare a păcatului, un semn de slăbire a credinței.
Cum putem noi să ne temem de ceva, dacă cu noi este Mântuitorul Cel Înviat? Pentru că totul ceea ce retrăim – mâhniri, boli, probleme, dezordinea vremii noastre sunt consecințele păcatelor și greșelilor noastre. Astăzi omenirea se străduieşte să distrugă ordinea întocmită de Dumnezeu. De aceea, pentru avertizarea și îndreptarea noastră Domnul ne îngăduie asemenea încercări. Noi știm ferm – ele nu sunt veșnice, nu sunt fără de soluție. De aceea să ne căim, schimbându-ne spre bine, căutând harul lui Dumnezeu, căci doar atunci se va întoarce la noi liniștea, pacea, armonia și prosperitatea. Prin Învierea Sa Hristos ne întărește pe această cale.
De aceea să nu ne înspăimânte nici să nu ne întristeze nimic. Noi astăzi ne bucurăm de sărbătoarea Paștelui și aducem smerită mulțumire Domnului pentru că, El, prin Luminata Sa Înviere, a dăruit tuturor celor ce doresc posibilitatea „Împărăției Sale să ne împărtășim și să-L lăudăm pe El ca pe un Dumnezeu în veci” (Canonul Învierii, cântarea a 8-a).
Astăzi noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceea că ne-a dat rațiune ca să-L căutăm pe El, ne-a dat inimă ca să credem în El, ne-a dat suflet ca să-L iubim pe El și prin credință să devenim părtași ai acelei bucurii și lumini, ce strălucesc din Mormântul Dătător de Viață. Anume aceste daruri Dumnezeiești îi dau omului putere și inspirație să nu se teamă de nimic, să nădăjduiască în Dumnezeu și să trăiască pe pământ demn de înalta sa chemare creștină.
Încă o dată din tot sufletul vă felicit cu sărbătorile Paștelui pe voi, scumpilor și iubiților. Vă doresc de la Domnul Cel Înviat – multe și bogate mile: sănătate deplină, putere și urcuș duhovnicesc, ca nici o frică să nu ne zguduie credința și nici să nu ne împiedice aici pe pământ, și în viitor în cer, ca împreună cu plinătatea Uneia Sobornicești Apostolice Biserici Ortodoxe cu bucurie să zicem:
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin” (2 Cor. 13:13).
Smeritul + MELETIE, Mitropolitul Cernăuților și al Bucovinei, arhiereul ortodox al Cernăuților, al nordului Bucovinei, nordului Basarabiei și al Ţinutului Herța.
De Dumnezeu păzit orașul de catedră Cernăuți.
Paștele Domnului din anul Mântuirii 2021.
Gazeta de Herța 