Ținutul Herța şi-a pierdut în anii 1940-1941 circa 2.000 de gospodari deportați în Siberia, Kazahstan și în alte locuri îngrozitoare, aruncați în închisori, duși la Onega, internați în lagărele enkavediste ale morții. Nici până astăzi nu se știe precis câți oameni au fost deportați şi câţi au decedat de foame în anul 1944.
Zilele de 11-13 iunie pentru noi, românii, sunt pline de durere, când mii de oameni nevinovați au fost ticsiți în vagoane de vite, după ce au fost scoși mișelește, în miez de noapte, din casele lor, ca să fie duși prin lagărele staliniste.
În rândurile de mai jos publicăm lista victimelor stalinismului din satul Mihoreni, deportate de către ocupanții roșii: Burla Vasile, Burla Anica,Cobelea Mihai, Cobelea Anica, Cobelea Ortanța, Cobelea Catrina, Cobelea Maria, Cobelea Elena, Cobelea Nicolae, Cobaschi Domnica, Foloșnea Anica, Foloșnea Ortanța, Pintelei Gheorghe, Pintilei Profira, Pintilei Mircea, Popa Zamfira, Popa Maria, Popa Mihai, Popa Aglaia, Popa Adela, Popa Traian, Rusu Ion, Spițoc Saveta, Spițoc Emilia, Stavarat Constantin, Stavarat Frăsina, Stavarat Emilia, Stavarat Gheorghe, Stavarat Mircea, Șotropa Macrina, Vaipan Elena, Vaipan Nicolae, Vaipan Maria, Vaipan Ion.
Trenule cu roți de fier,
Unde l-ai dus pe tatăl meu?
Tot l-ai dus și tot l-ai dus
Și înapoi nu l-ai adus…!
Celor rămași în viață, care au supraviețuit infernul stalinist, le dorim sănătate și viață lungă. Iar în memoria celor dispăruți să aprindem în aceste zile tragice de iunie câte-o lumânare:
– Odihnește-le, Doamne, sufletele lor chinuite în vecii vecilor, să le fie țărâna ușoară!
Viorel GHIBA
Gazeta de Herța 