PAZA BUNĂ ONORURI ADUNĂ

 Când au prilejul, cum este ziua de 28 mai, sărbătoare a ofițerului poliției comunitare, celor doi străjeri ai ordinei în comuna Mahala le place să pozeze sub drapelul tricolor (simbolul satului cu o istorie de 550 de ani de la atestare). Știe toată lumea că paza bună trece primejdia rea. Însă e ușor să știi și mult mai greu să ți-o asiguri. Primăria comunei Mahala nu s-a zgârcit când a fost vorba de securitatea oamenilor și păstrarea bunei rânduieli pe teritoriul comunității. Repartizând banii necesari pentru o mașină de patrulare s-a ales cu o pază de nădejde în persoana a doi ofițeri de poliție comunitară – Mihai Pascar și Alexei Sauca. Nu sunt oameni ai locului, Mihai e din Dinăuți, iar Alexei din Marșinți, dar tot români sunt, cu același grai și dragoste de frumoasele tradiții ale măhălenilor. Și dacă s-a întâmplat să lucreze la Mahala, acești doi polițiști au adoptat și respectă valorile cu care se mândrește, de la mic la mare, fiecare măhălean. O dovedește și faptul că și-au imprimat pe mașină stema comunei, că găsesc limbă comună cu toți sătenii.

De fapt, ei nu sunt polițiști obișnuiți, așa cum își îndeplinea mai înainte datoriile în sectorul respectiv Mihai Pascar, care lucrează de mai mulți ani la Mahala. 

Deși locuiesc în localități diferite, drumurile lui Mihai și Alexei s-au întâlnit de mai multe ori. Ambii au absolvit facultăți cu profil juridic și din 2008 sunt angajați în structurile poliției fostului raion Noua Suliță. Anul trecut au fost incluși într-un proiect-pilot, finanțat de SUA, timp de trei luni fiind pregătiți pe profilul ofițeri de poliție comunitară. Cursurile de instruire s-au desfășurat în orașul Harkov. Mi-au spus că pentru ei Harkovul este unul dintre cele mai frumoase orașe din Ucraina și urmăresc cu mare durere de inimă distrugerile de pe urma bombardamentelor. E sfâșietor de trist când vezi ruine prin locuri pe unde ai umblat și le-ai admirat. „Cât am umblat prin oraș, n-am văzut un muc de țigară aruncat pe jos, nicăieri n-am văzut o astfel de curățenie”, povestește Mihai despre orașul care i-a cucerit inima. 

Deși au o profesie care nu presupune sentimentalisme, ei diferă de la imaginea formată despre poliție nu doar în virtutea caracterului lor, ci și a profilului obținut în urma celor trei luni de instruire la Harkov. De tot în regiune sunt 37 asemenea ofițeri, după modelul american. Adică, ei au grijă nu numai de combaterea criminalității, ci și de acordarea ajutorului medical la o nevoie. Pot să acorde asistență psihologică, să ajute și la o naștere, dacă, Doamne ferește, apare pe neprins de veste asemenea caz. Mai înainte în munca lor predominau procedurile birocratice, trebuiau să facă dări de seamă, să îndeplinească cu orice preț „planul”.

Această categorie de polițiști deosebiți este foarte necesară în timpul de față, când unii oameni își pierd echilibrul sufletesc. Mihai și Alexei au început să lucreze împreună la Mahala aproape odată cu începerea războiului. Prin comună au trecut mai mult de o mie de refugiați, cu popas de două-trei zile și mai sunt câteva sute care au ales să rămână la Mahala până la așteptata pace. Polițiștii n-au avut probleme serioase cu ei, dar totuși au fost cazuri când au trebuit să intervină.

N-am observat arme în echipamentul lor și nici să-i întreb nu mi-a dat prin minte la momentul întâlnirii noastre. Poate e un semn bun că nu au nevoie să poarte în permanență arme. Dă, Doamne, să nu ne trebuiască. Același gând de pace îl au și oamenii care supraveghează liniștea locuitorilor comunei, a copiilor dornici de a umbla la școală și a părinților lor de a-i vedea cântând și dansând la sărbătorile satului, așa ca în zilele bune când artiștii amatori, însoțiți și instruiți de Elena Nandriș, în prezent responsabilă de cultură și sport, umblau la festivaluri din România. 

Și cei doi polițiști, ca toată lumea bună, au interesul de a-și vedea copilașii fericiți. Poate, glumesc ei, se vor încuscri peste ani. Mihai are doi feciorași, Nichita de 11 ani și Nazar de cinci. Anastasia, fetița lui Alexei, are de unde alege. Sperăm și visăm, părinți și copii, cu fața la sfinții din icoane, cu rugi la Preacurata Fecioară… 

Maria ANDRIEȘ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s