Asemenea vești ne iau întotdeauna prin surprindere. Iar când e vorba de moartea cuiva, rămânem și cu sufletul îndurerat, mirați și nedumeriți. De ce acum? De ce atât de repede? Ce s-a întâmplat?
Cam așa s-a întâmplat când fiecare dintre noi, indiferent unde nu s-ar fi aflat (de exemplu, subsemnata era chiar în autobuz), am primit vestea tristă că românul, patriotul, folcloristul, poetul popular Dragoș Tochiță din Pătrăuții de Sus a trecut la cele veșnice.
Doar cu câteva luni în urmă, anume la 25 decembrie, anul trecut, când creștinii catolici, dar și ortodocși sărbătoresc Crăciunul pe stil nou, iar cei pe stil vechi – pe Sfântul Spiridon, un grup de activiste ale satului Pătrăuții de Jos am fost la el în ospeție. Era anul său jubiliar, împlinise pe la finele toamnei, 80 de ani. Iar spre finele anului noi am decis să îl felicităm, să stăm pe îndelete de vorbă, dar și să mai auzim câte ceva din vorbele lui de duh. Cunoștea atâtea obiceiuri legate de anumite sărbători creștine sau laice, de anumite evenimente, date, locuri, anotimpuri… Nemaivorbind de obiceiuri, tradiții, datini, populare pe care le cunoștea și le valorifica simplu și frumos, ca mai apoi să le publice prin cărți sau ziare.
Pe tot parcursul vieții, neobositul Dragoș Tochiță a cutreierat satele din împrejurimi, de unde aduna folclor legat de evenimente familiale: nunți, cumătrii. zile de naștere, înmormântări etc., mai apoi aduna și cântece sau strigături, snoave, cimilituri, versuri populare legate de sărbătorile de iarnă, de vară, hramul satului, alte mari sau mai mici sărbători creștine, de cătănie, alte evenimente. A scris și a publicat mult și despre cei care au gustat din amarul deportărilor, despre tragedia de la Fântâna Albă. Toate acestea le publica uneori prin ziare, alteori direct în cărțile de folclor, sau cele dedicate celor deportați. A întocmit și o monografie etnografică și folclorică întitulată „Pătrăuții de Sus și oamenii săi”.
De asemenea a înființat și a condus ani de-a rândul ansamblul etnofolcloric de dansuri „Ciobanii”. A pus în scenă dansuri populare specifice zonei respective. O vreme a fost directorul Căminului cultural din Pătrăuții de Sus, iar mai apoi muncitor la Combinatul forestier din satul vecin Ciudei. Dar oriunde n-ar fi activat, pe primul plan a fost marea sa pasiune pentru folclorul românesc.
Cu ani în urmă era poftit pe la nunți, cumătrii, hramuri, malancă pentru a rosti orații, a recita versuri și a prezenta strigături pline de har, compuse sau prelucrate de domnia sa.
De asemenea a fost prezent ani de-a rândul la cele mai diverse ceremonii, sărbători de suflet ale neamului, întâlniri cu oameni deosebiți, prezentări de carte, dezvelire de busturi, sfințirea sau resfințirea unor biserici, capelițe, cruci, pietre comemorative etc., unde uneori recita ceva din colecția sa folclorică sau ținea câte un mic discurs.
A fost printre acei români de la țară care s-au aflat la începuturile renașterii noastre naționale. A participat activ la diferite conferințe, simpozioane, comemorări, întruniri, festivaluri, întâlniri importante legate de comemorarea unor mari personalități, unor evenimente deosebite atât la noi în Bucovina, cât și în România. Era și membru activ al Societăților „Mihai Eminescu”, „Golgota”, președintele filialelor din Pătrăuții de Sus. A fost decorat cu medalii din partea statului român, a primit zeci de diplome, foi de laudă atât pe tărâmul cultural, cât și din partea unor Societăți literar-culturale din România.
Ca bun creștin a făcut parte din consiliul bisericii locale, a fost un bun activist al satului de baștină.
Iubea mult să vină în satul nostru Pătrăuții de Jos, unde era poftit la biblioteca și căminul cultural la anumite sărbători ale satului, la prezentări de carte, la întâlniri cu oameni talentați, la alte evenimente.
În ultima vreme suferea de o durere de picioare, și se deplasa mai greu, dar se bucura mult când cineva venea în ospeție, se bucura că oamenii nu-l uită, că munca sa depusă pe tărâmul culturii și valorificării folclorului românesc n-a fost zadarnică.
Bun creștin, bun român, patriot, cunoscător de folclor, acum Dragoș Tochiță a plecat pe neașteptate pe un alt tărâm. Urma să mai venim la el în ospeție de Sfintele Paști, dar a izbucnit războiul acesta crud, și am amânat vizita noastră, în speranța că vor veni zile mai bune. Iar acum am venit câțiva activiști ai satului Pătrăuții de Jos, cu o coroană de flori și cu tristețe în suflete să ne luăm rămas bun și să-i aducem un ultim omagiu.
…Dragoș Tochiță a plecat în veșnicie. Aici pe pământ au rămas urmele sale, ca om, ca român, ca patriot, ca creștin, ca cunoscător și valorificator al vechilor și frumoaselor tradiții populare.
Exprimăm sincere condoleanțe fidelei sale consoarte de o viață Raveca Tochiță. Ea a fost soția care l-a susținut și ajutat în toate, i-a fost mereu alături. Exprimăm sincere condoleanțe rudelor, vecinilor, prietenilor, cunoscuților, enoriașilor bisericii locale, fraților de condei, românilor de pe Valea Siretului și tuturor celor care l-au cunoscut în viață. Drum lin spre stele și amintire veșnică pentru vrednicul român Dragoș Tochiță.
Din partea tuturor semnează profesoara și scriitoarea Eleonora SCHIPOR, s. Pătrăuții de Jos
P.S. În biblioteca și arhiva mea personală păstrez cărțile, așa cum le am și pe ale altor autori, și ziarele unde am publicat materiale despre folcloristul Dragoș Tochiță. Acum va trebui să trec mapa cu ziarele și materialele respective la rubrica celor trecuți în eternitate.
Xxxx
Conducerea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți este alături de familia regretatului Dragoș TOCHIȚĂ, folclorist, animator cultural, membru-fondator și fost președinte de filială la Pătrăuții de Sus. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împărăția Sa!..
Gazeta de Herța 