165 de ani de la nașterea compozitorului și profesorului bucovinean, Eusebie Mandicevchi

La fel ca orice oraș al Vechii Monarhii, orașul Cernăuți a fost marcat de existența concomitentă a unei varietăți de limbi, etnii și confesiuni religioase: aici se conversa în germană, ucraineană, română, idiș și poloneză, iar oamenii se rugau pentru mântuirea sufletului propriu în una din numeroasele sinagogi sau în una din bisericile ortodoxe, greco-catolice sau romano-catolice, armenești sau luterane – acestea fiind doar grupările mai importante. Însă, spre deosebire de alte centre multiculturale ale Monarhiei, în Cernăuți a dominat armonia și toleranța: Cernăuțiul, această „Vienă a Estului” sau „Ierusalimul de lângă Prut” putea să țină în frâu numeroasele tendințe politice radicale ale epocii și mai ales naționalismul și antisemitismul.

Deosebit de semnificative pentru menținerea armoniei interetnice și interconfesionale au fost instituțiile muzicale ale orașului, cea mai importantă fiind Clubul bucovinean de promovare a artei muzicale.

Eusebie Mandicevschi s-a născut la 18 august 1857 în satul Bahrinești sau Cernăuți şi a murit la 18 iulie 1929 în suburbia orașului Viena, Sulz. 

Muzicologul Mihai Gr. Poslușnicu remarca faptul că membrii familiei Mandicevschi cultivau arta corală și instrumentală.

El este cel mai reprezentativ membru al familiei Mandicevschi, afirmându-se ca o mare personalitate a muzicii românești şi universale. Eusebie Mandicevschi şi-a desfăşurat activitatea muzicală ca muzicolog, armonizator de cântece populare şi a compus cântece religioase.

În anul 1929 ziarul londonez „Times”, apreciind activitatea ştiinţifică a teoreticianului Eusebie Mandicevschi, menționa: ,,În Anglia, în domeniul muzicologiei nu există un nume similar”, iar ziarul austriac „Wiener Tageblatt” l-a numit pe Eusebie ,,Enciclopedie muzicală vie”. Eusebie a fost cel mai mare fiu din familia Mandicevschi şi a fost numit în cinstea unchiului său pe linia mamei, Eusebie Popovici. Face studii de teorie-solfegii și armonie,  la Cernăuți, între anii 1867-1875. Aceasta este perioada de început a mișcării de redeşteptare naţională a românilor bucovineni.

Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de către Isidor Vorobchievici (1836-1903) care, de fapt, a dezvoltat talentul lui în timpul studiilor la Gimnaziul din Cernăuți. În paralel, el a frecventat Şcoala de Muzică a Societății Filarmonice, unde l-a avut ca îndrumător pe Heinrich Josef Vincent (1819-1901), compozitor şi profesor de muzică. După susținerea bacalaureatului se înscrie în 1875 la Universitatea din Viena.
În perioada dintre anii 1875-1880 a studiat germanistica, istoria, filosofia, literatura şi istoria artei. Dar atracţia pentru muzică se dovedeşte a fi mai puternică, determinându-l să se dedice în întregime muzicologiei. Beneficiază de îndrumarea unor profesori vestiți: Eduard Hanslick (istoria muzicii şi artelor), Martin Gustav Nottebom (compoziția, contrapunct şi fugă) şi Robert Fuchs (muzicologie). Din cauza situației financiare dificile, Eusebie a trebuit să-şi câștige traiul dând lecții particulare de muzică în familiile vieneze înstărite. Deja în 1879, Eusebie a devenit maestru de cor la Școala de Artă Vocală a Conservatorului din Viena.

În acelaşi an, s-a întâlnit cu compozitorul german Johannes Brahms, care a marcat începutul prieteniei lor îndelungate. Brahms a jucat un rol important în cariera lui muzicală, apreciind compozițiile tânărului bucovinean. Brahms l-a sprijinit pe tânărul său coleg, făcându-l secretar și, în cele din urmă, managerul moștenirii sale muzicale.

În 1887 Eusebie Mandicevschi a fost numit în funcția de arhivist al Societății Prietenii Muzicii, care zeci de ani a fost în centrul vieții muzicale din Europa, unde a predat istoria muzicii, vocalul şi teoria instrumentelor muzicale. A trebuit să aibă nu numai abilități deosebite, dar, de asemenea, un succes considerabil, ca după câțiva ani să devină profesor la Conservatorul din Viena din 1896, concomitent a fost şi șef al Catedrei de Istorie a Muzicii. După ce a publicat operele complete ale lui Joseph Haydn şi o ediție de 42 de volume a lui Schubert, în 1897 Eusebiu va obţine titlul de doctor la Universitatea din Leipzig. În acelaşi timp, Mitropolia Dunării îi atribuie statutul de cetățean de onoare al orașului Viena.

Pe parcursul activităţii sale, Eusebie Mandicevschi a scris multe lucrări bibliografice şi articole ştiinţifice despre teoria muzicii, precum şi cercetări despre lucrările compozitorilor clasici: Bach, Mozart şi Beethoven. După moartea lui Brahms, în anul 1897, Eusebie editează o colecţie completă a operelor compozitorului german, care va rămâne o amintire minunată despre activitatea pedagogului şi prietenului său. În Bucovina compoziţiile sale muzicale se bucurau de un mare succes şi popularitate. Cantata „În Țara Fagilor” a fost apreciată de cernăuţeni. În anul 1902, această piesă a fost dirijată de trei ori de compozitor. Piesele sale erau incluse în repertoriul multor societăți muzicale bucovinene.

Talentul său a fost apreciat de compozitori renumiți ca Piotr Ceaikovski, Anton Rubinstein, Franz Liszt și alți muzicieni străini. Eusebiu Mandicevschi a lăsat o vastă contribuție în dezvoltarea artei muzicale nu numai a Bucovinei, dar şi a întregii românități.

Drd. Vladimir ACATRINI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s