RUGĂCIUNE PENTRU PACE DE LA „MIORIȚA” BOIANULUI

Tot mereu întinerind, mai tânăr decât a fost vreodată, ansamblul folcloric de dansuri „Miorița” al Casei de Cultură din Boian a ajuns la vârsta respectabilă de 67 de ani. Ca să nu se rupă firul tradițiilor, conducătoarea artistică Maria Basaraba a ținut să ducă socoteala anilor de la data înființării colectivului, 1955. Se vede că, în calitatea-i de profesoară de matematică la Liceul din Boian-centru, îi place rânduiala în toate, reușind să-și îmbine datoriile profesionale cu nestăvilita pasiune pentru dansuri, cu dragostea față de datini, de valorile sufletești ale boincenilor. Or, ansamblul ce-l conduce în calitate de coregraf, manager și alte funcții necesare unui colectiv de talia „Mioriței”, nu-i doar un simplu grup de amatori, ci o adevărată instituție de cultură care păstrează, promovează și îmbogățește comorile folclorice ale comunei. De obicei, micii și mai marii artiști din regatul ei de comori populare își etalau măiestria de ziua satului, la sărbătoarea Hramului Sfintei Marii, 21 septembrie. Anul acesta sărbătorile ne vin prin nori grei de lacrimi. Și dacă cântecul își mai ia zborul în doine de jale, focul dansului nu se aprinde în călcâie. Dansurile „Mioriței” din Boian sunt expresia bucuriei zborului, a dragostei de viață, așa cum sunt și visele copilăriei. Dar și la vârsta fragedă ce-o au, copiii din ansamblul „Miorița” și cei din jurul lor, care le-au înavuțit anul acesta sărbătoarea, știu și cred că frumusețea va salva lumea. Pe măsura puterilor lor, cu semințele de lumină și fărâmele de frumusețe purtate în suflet, ei încearcă să salveze, dacă nu o întreagă lume, măcar pe câțiva oameni mai triști, mai năpăstuiți de atrocitățile războiului. La această aniversare, la inițiativa conducătoarei, membrii ansamblului, ajutați de părinți, au ales să-și sărbătorească aniversarea cu o acțiune de caritate. Animați de nobila inițiativă, au poposit la Palatul Național al Românilor din Cernăuți cu un iarmaroc de obiecte de artifact confecționate de copii, concordând sărbătoarea „Mioriței” la trista realitate și suferințele acestor timpuri. Le-a fost alături, cu emoționante cuvinte de apreciere și încurajare Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu. Boincenii îi sunt recunoscători pentru ajutorul acordat refugiaților cu dizabilități, găzduiți în comuna lor, iar dumneaei le poartă un respect deosebit pentru că sunt vrednici păstrători de tradiții, că nu se lasă de portul și credința strămoșească, lăudabilă fiind și respectiva manifestare, care, a menționat diplomatul român, așterne un pod de flori între Ucraina și România. Copiilor le-a dorit să se bucure de pace, să nu le fie sărbătorile umbrite de tristețe, iar cele trei drapele – ale României, Ucrainei și Uniunii Europene – să se contopească, să fâlfâie  alături sub cer senin. În unison cu aceste cuvinte a răsunat „Rugăciunea pentru pace”, revărsată cu pietate de vocea Allei Caștelean, jurist de profesie, dar cântăreață din leagăn. Se pare că prietenia cu copiii din acest ansamblu îi răscolește duioase amintiri, din timpul când visa să ajungă și ea o stea în constelația artiștilor renumiți. Printre micii boinceni le-am recunoscut pe surioarele Sofia și Anastasia Poclitari, care ne-au cântat la Palatul Național și de Ziua Limbii Române. Când cu lacrimi, când cu zâmbet o îmbrățișa pe bunica Maria, nepoțica Magdalena Vaipan. În pofida austerității programului, câțiva băieți au improvizat un fragment din „Bătuta de la Boian”, dansată la ultima sărbătoare a satului în timp de pace. O simpatică domnișoară, Adina Botă, studentă la secția de jurnalism de la Universitatea Cernăuțeană, a recitat un poem pentru triumful păcii pe pământ. Tineri de la Roșa, membri ai unui studio teatral, au pledat pentru cauza păcii într-un minispectacol. Doamna Irina Loredana Stănculescu s-a grăbit să cumpere tabloul cu chipul înlăcrimat al unei mame, în jurul acestuia fiind adunate obiectele lucrate de mâinile copiilor pentru a-i ajuta pe alți copii. „E un tablou al pictoriței noastre din Boian, Diana Moldovan, înzestrată cu har artistic. Cred că n-ați auzit de ea, pentru că e prea modestă”, mi-a spus conducătoarea „Mioriței”, sugerându-ne ideea că ar fi bine să-i organizăm la Palatul Național o expoziție de lucrări, ca să o facem cunoscută românilor din Cernăuți. Astfel, în lumina lacrimilor de cântec, copiii s-au rugat în română și în ucraineană pentru  regina vieții – PACEA, „Miorița”, câștigând noi admiratori și prieteni.

Maria ANDRIEȘ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s