De 164 de ani se prind românii în hora frăției, pe pământul României, oriunde s-a aflat sau se află astăzi acest scump pământ. În 1859, când s-au unit Principatele Românești, în orașul lui Alexandru cel Bun, în Cernăuțiul de-o seamă cu capitala primului Domnitor român, Alexandru Ioan Cuza, se vorbea oficial limba germană. Însă, cred că și românii din Cernăuți s-au bucurat atunci de ziua de 24 ianuarie, așa cum ne-am bucurat și am sărbătorit noi săptămâna aceasta la Palatul Național. Am sărbătorit printre lacrimi, pentru că pământul țării în care trăim acum sângerează, pentru că s-a lăsat umbra neagră a morții peste Ucraina. De aceea am și început manifestarea de la Palatul Național al Românilor din Cernăuți cu un minut de reculegere pentru eroii căzuți în lupte și pentru victimele războiului. Aceeași atmosferă umbrită de durere a dominat și la Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, condus de președintele Iurie Levcic, care de opt ani la rând adună conaționalii la marcarea acestei făuriri istorice. Și de data aceasta primele acorduri ale Unirii înfăptuite de Domnul Moldovei au răsunat la Centrul condus de Iurie Levcic, cu oaspeți dragi din România (primarii de la Siret și Ardud), cu călduroase mesaje de felicitare pentru aniversarea doamnei Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. Începută în mod tradițional de copiii din consacratul ansamblu „Perla”, sărbătoarea a continuat la Palatul Național, unde cu vreo două decenii în urmă, această dată nu trecea neconsemnată.
Voi relata câteva momente derulate la Palatul Național nu pentru că atmosfera de la Centrul Bucovinean ar fi fost mai puțin emoționantă, ci din firescul motiv că în calitate de președintă a Societății Doamnelor Române, m-am implicat împreună cu membrele fondatoare, Carolina Jitaru și Elena Nandriș, la organizarea evenimentului, avându-l de ajutor pe președintele Vasile Bâcu și alți membri din conducerea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”.
La noi s-au întâlnit câteva date de referință în salba acestei zile istorice – inaugurarea Anului Ciprian Porumbescu, comemorarea trecerii în eternitate a lui Aron Pumnul, evocarea urmelor pașoptistului vizionar Alexandru Ioan Cuza la Cernăuți și pe moșia de la Cernauca a Hurmuzăcheștilor, apostoli ai românismului în Bucovina – o sfântă trinitate ce poartă numele țării de glorii și de dor a lui Eminescu – România. Aceste eterne unificatoare valori au fost prezente în inimile și în cuvintele tuturor, chiar dacă ne-am axat pe o unire din timpurile noastre, profund simțită în ultimii ani, cea adusă de doamna misiunii diplomatice române la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. Având-o de susținătoare, nu numai „Doamnele Române” și Societatea „Mihai Eminescu”, ci întreaga comunitate românească din regiunea Cernăuți, a venit multă lume s-o felicite cu prilejul „tânărului jubileu”, despre care aniversara spune simplu și sincer: „Am împlinit 50 de ani, de ce aș ascunde?!”. Cinci ani, de când se află în misiune la Cernăuți, sărbătorește Ziua Unirii în mijlocul comunității noastre, și numai acum, la jubileu, a avut alături familia – fiul Filip cu logodnica Irina și viitorii cuscri. De fapt, de când a venit la Cernăuți, familia i s-a mărit cu toate neamurile Bucovinei, dovadă fiind mesajele de felicitare de la primele persoane ale regiunii, de la Consulul onorific al Letoniei, Ilia Hoci, și președintele Consiliului Raional Cernăuți, Ruslan Domnițak…
În calitatea de maestru al ceremoniei, Carolina Jitaru a stăruit să ne dăruiască surpriza de a-l asculta pe virtuozul Nicolae Hacman, care a interpretat la vioară BALADA lui Ciprian Porumbescu, precum și pe eleva sa, talentata naistă, fetița-minune, Patrisia Ivaneț din Voloca. Ambii, artistul emerit și artista în devenire, sunt înalt apreciați și peste hotarele Ucrainei, mult îndrăgiți de publicul cernăuțean. Cu dalbe flori în mână și cu cântecul pe buze au venit copiii comunei Mahala, crescuți în universul dragostei de tradiții și valorile românești de conducătoarea lor artistică, Elena Nandriș. Se bucurau, admirându-i, părinții lor și șeful Căminului cultural de la Ostrița Mahala, Dumitru Zaidel. I-a îmbrățișat cu zâmbetul și dragostea ce le-o poartă, pentru întreaga Românie, doamna Irina Loredana Stănculescu. Copiii din Probotești și-au trimis doi mesageri cu un cadou reprezentativ al muncii lor de creație – o păpușă în portul național al românilor din Ținutul Herței. De fapt, toți cei prezenți, aveau un cuvânt de recunoștință pentru Patria istorică, pentru România de ieri și de astăzi, care nu ne uită.
Am putea aduce numeroase date mărturisitoare, însă, fiind zi de sărbătoare, au fost rostite doar sincere mulțumiri – din partea conducerii Societății „Mihai Eminescu” (Vasile Bâcu, Nicolae Șapcă, Gheorghe Ungureanu), Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” (prof. Larisa Jar), Editurii „Alexandru cel Bun”, în frunte cu doamna acad. Dr. Alexandrina Cernov, de la directori, profesori școlari și elevi – Nicolae Bodnariuc (Oprișeni), Victoria Costinean (Ropcea), Tatiana Tutunaru Bârzu (Probotești), de la prof. universitari ai Catedrei de Filologie Română și Clasică (șefa dr. Cristina Paladean, dr. Felicia Vrânceanu, prof. Daniela Bălăuță, conducătoarea lectoratului de limba română de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava). Cuvinte de mulțumire au avut funcționarul de stat Serghei Hacman și reprezentanții mass-media – Vitalie Zâgrea, cu echipa sa de la Radio Ucraina Internațional și agenția Bucpress, Felicia Nichita-Toma de la „Zorile Bucovinei”.
Mișcătoare, tulburătoare, înlăcrimate s-au revărsat cuvintele Elenei Tărâțeanu, soția regretatului poet, compatriotului Vasile Tărâțeanu, căruia îi simțim atât de acut lipsa. Și dacă am ajuns la lacrimi, ce n-au lipsit până-n seară (lacrimi de bucurie, lacrimi de durere), voi încheia cu filmulețul (video-clipul) cu care am început manifestarea, dar am evitat până acum să amintesc. Nu că n-ar fi fost reușit, însă i-a răscolit sărbătoritei noastre, doamnei Irina Loredana Stănculescu, dar și celorlalte firi sensibile emoții înrourate de lacrimi. Am dorit, împreună cu regizoarea de la TV regională, Iulia Toderean, membră a Societății „Doamnele Române”, să cuprindem într-un text, sonorizat de vocea de cântăreață și compozitoare a Carolinei Jitaru, activitatea diplomatică, atașamentul față de comunitatea noastră, a doamnei Irina Loredana Stănculescu și a echipei sale de la Consulatul General al României la Cernăuți. Nu vom aprecia noi, ca realizatoare, acest modest cadou și chiar am fi simțit o părere de rău pentru lacrimile ce le-am provocat, dacă nu auzeam mărturisirea sărbătoritei: „Nu pot să nu plâng alături de dumneavoastră. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a pus pe umeri această sarcină. Meritați toată atenția României și a statului român…”. Cuvinte de mulțumire a avut doamna jubiliară pentru fiecare – jurnaliști, profesori, artiști, oameni simpli, dar mai ales tinerele vlăstare, dăruindu-ne „din armonia inimii cu dor” dulci melancolii, în duet cu vocea Carolinei. Așa se întâmplă cu oricine vine pe mai mult timp la noi. Cei care vin nu doar să ne vadă, să ne judece sau să ne laude, ci să pună umărul la promovarea spiritului de unitate și identitate națională, să ne ajute la păstrarea valorilor, să zidească poduri între neamuri, aici rămân cu inima, cu lacrima, cu dorul…
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 