Zile cu soare și neobișnuit de calde pentru sfârșit de Făurar au precedat această duminică a datinilor străbune, când ne-am adunat la tradiționala sărbătoare a Mărțișorului. Totul în jur respira a primăvară, dându-ne de știre că e timpul să intrăm în una din cele mai reprezentative legende ale neamului românesc ce ne transmite triumful luminii asupra întunericului, ne aduce reînvierea naturii și reînnoirea a tot ce e bun în sufletul românului. Și ne-am grăbit s-o primim și s-o depănăm (legenda) în duminica de 26 februarie, la Palatul nostru Național, deși cerul ne-a trimis semne că iarna n-a mâncat-o lupul și Baba Dochia, undeva pe un vârf de Carpați, se pregătește să-și scuture cojoacele. Au reînviat un crâmpei din legenda Mărțișorului Eliza și Alexandru Colesnic, elevi la Liceul „Alexandru cel Bun” din Cernăuți.
De câțiva ani trăim timpuri cumplite. După pandemie și primul an de război, Festivalul datinilor de primăvară „Mărțișor”, organizat tradițional de Societatea pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, s-a desfășurat ca niciodată – într-un spațiu mai mic, cu mai puțini participanți și mai puțin public. De fapt, a fost o comuniune a oamenilor cu inima română, dornici de a le dărui bucurie copiilor, căci e sărbătoarea lor, ei sunt cele mai scumpe Mărțișoare, în firele cărora ni se împletesc toate speranțele. De aceea a și stăruit doamna Elena Nandriș, conducătoarea artistică a colectivelor de copii și tineri din comuna Mahala, să-i aducă la sărbătoare pe cei mai mici mesageri ai Mărțișorului. Au fost și mai mărișori din ansamblul „Urmașii lui Ștefan” și fete cu originalele cununi, cum numai la Mahala se purta odată, însă cei de vârsta grădiniței și din clasele primare ne-au înduioșat cu cântările despre pace și iubire, cu imnul înălțat Bucovinei și sincera declarație de dragoste pământului natal. După evoluarea ostricenilor/măhălenilor nici un vânt rece n-ar mai opri primăvara. Chiar și Vasile Bâcu, gazda festivalului, care a pregătit mențiuni pentru fiecare participant, s-a pierdut cu firea, înmânând o diplomă (pentru toți) conducătoarei Elena Nandriș și una studentei Taisia Bivolaru, autoarea tablourilor expuse și a unei poezii inspirată de frumoasele iubiri ce le purtăm în suflet pentru valorile noastre naționale.
E trist că și această manifestare, organizatorul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, a trebuit s-o înceapă cu un minut de reculegere pentru tinerii căzuți în lupte, pentru cei care n-au ajuns să se bucure de primăvară. Dar nu numai umbra neagră a războiului a făcut ca această ediție să fie mai sentimentală, cu lacrimi în ochi și zâmbetul pe buze. Zic că a fost ca niciodată poate și datorită implicării Societății „Doamnele Române”, cu trei colecții de mărțișoare, fiecare emanând căldura, dragostea sufletească și iscusința mâinilor care le-au dat chip și asemănare cu minunile primăvăratice ale pământului – flori, clopoței, inimioare, steluțe, păsări… Am expus o suită de mărțișoare de la meșterița populară Valentina Vovc, de la gimnaziștii de la Probotești, îndrumați de profesoara de română Tatiana Tutunaru Bârzu și din creația copiilor de la Centrul Popular de Artă al lui Iurie Levcic. Alături de mărțișoare, au înviorat sărbătoarea picturile a două tinere pasionate de arta plastică – Taisia Bivolaru, studentă la Facultatea de Istorie a UNC, și Daniela Struț de la Liceul nr. 6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți. E un benefic început de tradiție de a lansa la manifestările naționale tinere talente din diverse domenii. Și dacă sărbătoarea s-a revărsat armonios ca râul cel din poveste cu ape aducătoare de surprinzătoare miracole, e meritul doamnei române Carolina Jitaru, care a stat cu microfonul în mână la pupitru, a moderat alături de gazda Vasile Bâcu, dar a și făcut să înflorească bucuria așteptatului anotimp, cu melodia lui Mihai Dolgan „Primăvara”, dintr-un trecut romantic al legendarului „Noroc”, cântecele căruia erau fredonate de milioane de oameni ce habar nu aveau de limba română. De primăvară au mai cântat Sabrina Jar (Liceul „Alexandru cel Bun”), o voce ce se anunță să fie auzită departe și interpreta Natalia-Camelia Proțiuc. Veteranii și cartea de vizită a Festivalului, prezență vie la toate edițiile, coriștii renumitului colectiv „Dragoș Vodă”, dirijor Dumitru Caulea, și grupul vocal „Fetele din Bucovina”, conduse de Luminița Demianic, au adus drept ofrandă Mărțișorului o cunună de melodii din tezaurul folcloric. Cele mai călduroase, mai duioase cântece au răsunat pentru mame – din partea fetițelor cântărețe, deja cunoscute și îndrăgite de public – Daria Crețu, Daniela Chibac și Alueta Socolovschi din Cernăuți, toate înveșmântate ca adevărate zâne ale primăverii. Cezara Cevca a cântat în duet cu mămica sa Natalia. Un nume nou în constelația Mărțișorului, Carolina Vicovan de la Ropcea, a lansat o melodie de dragoste în limba engleză și una românească dedicată mamelor. De asemenea, în premieră a evoluat, cu acorduri de pace și dragoste creștină ansamblul „Armonia sufletelor” de la Biserica din Ostrița, sub îndrumarea Anei Gostiuc. N-au lipsit, cu alese mulțumiri părinților, surioarele Sofia și Anastasia Poclitari din Boian. Fetița cu vioara, Livia Pidoima de la Roșa, acompaniată la pian de mama ei Lucica, cred că este revelația acestei ediții. A adus-o pentru prima dată la sărbătoarea noastră regizorul Mihai Grosu și i-aș dori să nu uite această premieră atunci când va deveni renumită, ceea ce numaidecât trebuie să se împlinească, pentru că arcușul ei pe strunele vioarei mărturisește un talent veritabil și voința de desăvârșire.
Cântecul a pășit alături cu poezia, directorul Liceului din Oprișeni, Nicolae Bodnariuc, etalând un grup de declamatori de nota zece Vaselisa Țâbuleac, Dănuța Pițu, Adriana Dogotar. În timp ce tinerii artiști recitau și cântau, în prima sală profesoara Cristina Ceahoreanu, împreună cu fetițe și băieți de la Şcoala medie nr. 10 de la Roșa, au deschis un adevărat atelier de măiestrie în arta confecționării mărțișoarelor. Am fost cu toții Mărţişoare în această zi, – molipsiți de entuziasmul copiilor care ne-au demonstrat captivantul master-class, înduioșați de secvențele din filmulețul lui Mihai Grosu de la sărbătorile din timpuri mai bune și imaginile ce-i prezintă pe copiii din Probotești, învățând de la bunici arta străvechiului meșteșug. La final, după ce s-a isprăvit cu toate îndatoririle, Carolina Jitaru a revenit în ipostaza de folkistă, dând triumfător voce versurilor lui Adrian Păunescu, cu un fior de bucurie ancestrală că, totuşi există iubire și primăvara năvalnic soseşte. Sunt de ajuns două fire răsucite în alb şi roşu ca să ne menţinem pe verticala unei perpetue înălţări spre lumină, speranţă, iubire de viaţă…
Maria TOACĂ
ÎN VREMURI GRELE, DUMNEZEU TRIMITE ÎNGERI PE PĂMÂNT
Mărțișorul e sărbătoarea noastră românească când ne dăruim unul altuia câte un zâmbet, câte o fărâmă de bucurie și speranță… Căutăm adăpost și alinare în tot ce avem bun în suflet, în pasiunile pentru lucruri frumoase. Nu trăim numai cu necazurile prezentului, nu renunțăm la vise, nu amânăm pentru zile mai bune tot ce năzuiam să facem până la starea de război. O rază de lumină și optimism ne vine și din creația a două tinere – Taisia Bivolaru din Cotul Ostriței, studentă la UNC, și Daniela Struț, elevă la Liceul nr. 6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, pe care le-am invitat să-și expună tablourile la Palatul nostru Național, ca un preludiu la sărbătoarea Mărțișorului. Ambele sunt pasionate de arta plastică din fragedă copilărie, frecventând studioul de pictură de pe lângă Palatul „Tineretul Bucovinei”. Lucrările lor sunt selectate pentru expoziții colective ce se organizează la Muzeul orășenesc de arte. Deși sunt pornite pe alte drumuri în alegerea profesiei, pentru aceste tinere pictura este dragostea dintâi, acea bucurie pe care vor s-o exprime, s-o mărturisească prin culorile cerului și pământului.
Taisia a ales câteva tablouri ce-i reprezintă crezul creației. Îndeosebi, ține să atragă atenția la „Arhanghelul Mihail”, lucrare realizată cu un an înainte de începerea războiului. Parcă simțea pericolul, înseși culorile îi dictau o neliniște, prevestitoare, îi șopteau că pământul are nevoie de un înger ocrotitor care să alunge întunericul. „În timpuri grele, Dumnezeu trimite îngeri pe pământ”, crede Taisia, care a crescut în evlavie, într-o familie de slujitori ai sfintelor altare. Bunicul și tatăl ei, ambii cu numele Ion Bivolaru, poartă odăjdii preoțești. Și în ochii Cerbului din tabloul Taisiei am intuit blândețe îngerească, umbrită de uimire, de nedumerire a tot ce o impresionează în jur. Taisia mi-a spus că a desenat Cerbul așa cum l-a văzut în vis și că îi este cel mai drag animal, deși în realitate nu l-a văzut niciodată. Primăvara ne zâmbește gingaș dintr-o altă pânză – în valsul a două berze. „Aceste vestitoare ale primăverii sunt ale Paulei, sora mea mai mică”, a precizat Taisia, având grijă să nu-i fie atribuite meritele surorii.
Daniela Struț, fiica radiojurnalistei Mariana Țâbuleac, a adus desene în culori calde, vesele, optimiste, ca și vârsta ei primăvăratică. Motivele pascale ne inspiră speranța la reînnoire. Daniela termină anul acesta clasa a noua, este fruntașă la învățătură, excelentă și exigentă în tot ce face. Pasiunea pentru pictură este transmisibilă în familia ei. Războiul nu i-a atins cu aripa neagră curcubeul culorilor, însă în ultimul an Daniela și-a expus lucrările la târguri caritabile pentru susținerea armatei ucrainene.
Fie ca visele acestor două tinere, exprimate în culoare, să plutească pe al nouălea val și să ajungă la limanul fericitelor împliniri!
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 