„Un popor care nu-şi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii”.
Nicolae IORGA
Cu 55 de ani în urmă, la 29 martie 1968, se stingea din viaţă, la Londra, profesorul Grigore Nandriş, personalitate de frunte a culturii româneşti.
Grigore Nandriş a văzut lumina zilei la 30 ianuarie 1895, în comuna Mahala de lângă Cernăuţi, într-o familie de ţărani înstăriţi. În familie creşteau şase feciori şi o fiică – Aniţa, eroina şi autoarea cărţii „Douăzeci de ani în Siberia. Destin bucovinean”. Părinţii, Maria şi Dumitru Nandriş, erau gospodari fruntaşi, se bucurau de mare respect în sat, s-au străduit să-şi educe copiii în spiritul muncii, cinstei, demnităţii, al dragostei de neam şi de Ţară. Unii au rămas gospodari în satul Mahala, alţii au obţinut studii superioare, toţi fiind de o excepţională omenie, personalităţi remarcabile.
Grigore Nandriş a făcut şcoala primară în satul Mahala, după care a urmat liceul german din Cernăuţi şi Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1921. În anul 1922, la Universitatea din Cracovia, Grigore Nandriş a susţinut cu brio teza de doctor cu tema: „Aspecte verbale în Evangheliarul slav din Putna (sec. XIII-XIV)”, iar peste patru ani i s-a conferit înaltul titlu de profesor. Cu timpul, devine un cărturar vestit, cunoscător a 14 limbi. Îndeosebi, se impune ca lingvist de talie mondială, bun cunoscător al limbilor clasice – greacă, latină, slavă veche, dar şi a principalelor limbi moderne – franceza, germana, engleza, italiana. În aceeaşi măsură este un strălucit specialist în domeniul limbilor slave contemporane – poloneza, rusa, ucraineana, bulgara, ceha, slovaca, sârbo-croata.
Între anii 1923-1925 este bursier al Şcolii Române din Paris şi în 1926 devine profesor la Catedra de slavistică a Universităţii din Cernăuţi.
În timpul vieţii Grigore Nandriş a publicat diverse articole în 17 periodice din ţară şi în 19 periodice din străinătate. Grigore Nandriş a desfăşurat o amplă activitate culturală. Între anii 1929-1940 a fost preşedinte al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, care dezvoltă o vastă activitate culturală. În calitate de preşedinte al Societăţii, ajutat de un grup de intelectuali, el a iniţiat şi a condus lucrările construcţiei „Palatului Cultural” – adevărat focar de cultură şi artă românească, care mai târziu a devenit Casa Ofiţerilor din Cernăuţi. În perioada anilor 1940-1946 Grigore Nandriş se află la munca diplomatică la Londra în calitate de ataşat cultural, de unde nu va mai reveni. După război a lucrat mai întâi ca profesor al Universităţii din Paris, iar din 1962 – al Universităţii din Londra, unde s-a stins din viaţă la 29 martie 1968. Este înmormântat în cimitirul din Rădăuţi, alături de mama sa şi fraţii Ion şi Tudor Nandriş.
Profesorul Grigore Nandriş ocupă un loc de primă mărime în cultura română, fiind unul dintre marii noştri savanţi, o personalitate exemplară pentru tineretul nostru de azi prin iubirea de ţară, prin slujirea adevărului şi apărarea cauzei româneşti. Ca un act de cultură, dar şi un imbold la învăţătură pentru copiii, în primul rând, din comuna Mahala este faptul că Şcoala medie generală şi uliţa centrală a localităţii Mahala poartă numele ilustrului savant Grigore Nandriş.
Octavian VORONCA,
membru al prezidiului Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”
din regiunea Cernăuţi
Gazeta de Herța 