Comemorarea istoricului Dimitrie Onciul la o sută de ani de la moarte
„NUMAI DIN ADEVĂR NAȘTE IUBIREA DE NEAM ȘI ȚARĂ“
În cimitirul vechi din Cernăuți odihnește unul dintre cei mai învățați români, Dimitrie Onciul – creatorul școlii critice în istoriografia românească, membru al Academiei Române și președintele ei între anii 1920-1923, director al Arhivelor Statului din România (1900-1923). Născut în 1856 la Straja din sudul Bucovinei, cu studii universitare la Cernăuți și Viena, cei mai rodnici ani pe tărâmul științei i-a trăit la București, unde și-a sfârșit drumul pământesc. Însă pe parcursul a 28 de ani de viață și activitate științifică în capitala țării (ajunge la București la 1895, unde a preluat Catedra de Istorie a Românilor), n-a întrerupt legătura de suflet cu Bucovina. Atât de mult a iubit Cernăuțiul încât a lăsat testament să fie înmormântat în cimitirul din capitala istorică a Bucovinei, acolo unde și-au găsit odihna veșnică marii artizani ai Unirii și toți mitropoliții Bucovinei. Ca istoric și spirit vizionar a ales să rămână pentru totdeauna în această margine de țară, în panteonul înaintașilor, ca un reper pentru generațiile viitoare sau poate și ca un îndemn pentru noi cei de astăzi de a ne cerceta trecutul. Or, după cum afirma neostenitul explorator al istoriei, căutând cu îndrăzneală și întemeiere științifică descifrarea încercărilor prin care a trecut neamul, se urmărește „prin cunoștința trecutului, a înțelege prezentul și a îndrepta viitorul“. Aceasta-i este concepția afirmată și în discursul de recepție la Academie: „Istoria are drept problemă nu atât a reconstitui trecutul, cât a explica prezentul cu ajutorul trecutului din resturile și din amintirile lui…“. „El a fost înlănțuitorul: s-a înlănțuit pe sine și pe alții în ceea ce era ordine prealabilă, poruncă legală a oamenilor, desfășurare minuțioasă a logicei… Vor trece secole și numele lui va fi legat mereu de povestea epică a luptei cu taina cea mare a istoriei noastre“, spunea despre bucovineanul nostru filosoful Vasile Pârvan.
N-a trecut mult, numai un secol de când nu mai este Dimitrie Onciul. Nu e o mare durată de timp pentru istorie. Ne zbatem mai departe să pătrundem „taina cea mare a istoriei noastre”. Dar până vom pătrunde-o ne îndreptăm pașii spre panteonul românesc din Cernăuți să comemorăm această personalitate de referință pentru cultura națională și comunitatea istorică a românilor din Cernăuți. Amintim că pe tot parcursul anului trecut, începând cu luna mai, de la data vizitei secretarului de stat al DRP, dl Gheorghe Florin Cârciu, atenția Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, în persoana președintelui Vasile Rauț, a fost concentrată la lucrările de restaurare a criptei ilustrului înaintaș, lucrările fiind efectuate de specialiști sub conducerea dr. Laurențiu Dragomir de la Asociația pentru Protecția Patrimoniului București, în cadrul unui proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. A ținut mereu sub control mersul lucrărilor de restaurare și doamna Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu. În preajma centenarului morții lui Dimitrie Onciul, la 18 martie, la cripta renovată a familiei sale s-a oficiat slujba de pomenire, organizatorii principali fiind DRP și Consulatul General al României la Cernăuți.
La Cernăuți, istoria românilor iese
din morminte
La slujba de pomenire a istoricului, academicianului, patriotului Dimitrie Onciul (cu numele Dimitre, așa a fost botezat și este înscris pe monumentul funerar), la cripta renovată din cimitirul vechi din Cernăuți, am văzut cum numai împreună putem fi buni români. Ne-am regăsit mai tari în credința că nu vom dispărea ca etnie autohtonă în nordul Bucovinei atât timp cât România nu-și uită neamul din morminte. Cuvintele „împreună” și că „dialogul va face să meargă lucrurile mai bine”, au fost cele mai des rostite în cadrul primei vizite la Cernăuți a secretarului de stat Gheorghe Florin Cârciu, șeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Mai ales, demnitarul de la București s-a reținut prin cimitirul vechi, căci pe unde ne purtam pașii, ne apăreau în față morminte ale românilor care au făurit o istorie demnă de a fi cunoscută, fără de care nu putem înainta în viitor. Călăuză prin acest panteon românesc a fost Vasile Rauț, președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, antrenat într-un proiect de restaurare a mormintelor marilor noștri înaintași, în parteneriat cu Asociația pentru Protecția Patrimoniului București, director Laurențiu Dragomir. Atunci, la începutul lunii mai 2022, în mod deosebit, secretarul de stat Gheorghe Cârciu a atras atenția la necesitatea de a urgenta lucrările la cripta lui Dimitre Onciul. Și nu numai pentru că acest ilustru cărturar își are originea în Straja sa natală, ci pentru că monumentul funerar al istoricului era într-o stare grav deteriorată și pentru că ne apropiam de centenarul morții ilustrului înaintaș. În toamna anului trecut, urmărind desfășurarea lucrărilor de restaurare începute la 26 octombrie, chiar de ziua nașterii sale, nu doar sperăm, ci nutream încrederea că degrabă vom merge cu sufletul împăcat să aprindem o lumânare la mormântul lui. Ne-a inspirat această încredere implicarea activă a Consulului General al României la Cernăuți, dna Irina Loredana Stănculescu, care promovează un proiect mai amplu de restaurare a panteonului românesc din vechiul cimitir Cernăuți.
În preajma împlinirii a 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Dimitrie Onciul, comunitatea românească din nordul Bucovinei a avut prilejul să-i acorde cu sufletul împăcat onorurile înalt meritate. Datorită ultimului său dor de a reveni pentru totdeauna acolo de unde a plecat și pe toate cele bune le-a început, Dimitrie Onciul a fost pomenit cu pioșenie și dragoste creștină nu numai la baștina sa Straja din sudul Bucovinei, ci și la Cernăuți. Sfințirea criptei și parastasul au fost oficiate de soborul de preoți în frunte cu monahul Dosoftei Dijmărescu de la Sfânta Mănăstire Putna, părintele protosinghel exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și părintele Cristofor Gabor, parohul capelei Mitropoliților „Sfinții Trei Ierarhi”, care are grijă de aleea înaintașilor români din cimitir. Ne-am rugat pentru odihna dreptului întru Domnul Dimitre și a familiei sale împreună cu parohul Bisericii de la Horecea, părintele Pavel și slujitori ai altarelor din județul Suceava, România. Părintele Dosoftei a pomenit tot neamul familiei Onciul de la Straja, glăsuind că orice loc, oricât de frumos ar fi, înflorește în frumusețe mai întâi de toate prin virtuțile oamenilor: „Dumnezeu l-a sădit pe Dimitre Onciul în pământul Bucovinei ca să răspândească frumosul în jurul său. Semnificativă este nașterea sa în anul 1856 când a ajuns la apusul vieții marele patriot Doxachi Hurmuzachi, care ne-a lăsat testament să ne păzim Patria, Limba și Credința. De reținut sunt cuvintele rostite la sfințirea criptei că cel care doarme aici face parte din pleiada de personalități care nu sunt ale trecutului, ci ale Împărăției Cerului și viitorului.
Mulțumiri Domnului și oamenilor care au trudit la această nobilă lucrare au rostit secretarul de stat Gheorghe Cârciu și Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, ambii excelând în stăruința de a pune în aplicare proiectul de restaurare a mai multor morminte ale înaintașilor. Doar și celelalte, incluse în prima fază a proiectului, cu excepția mormântului lui Aron Pumnul, se află într-o stare deplorabilă. În primul rând, necesită lucrări serioase de restaurare mormintele lui Zaharia Voronca, Aglaie Drogli (sora lui Mihai Eminescu), Dionisie Bejan, Epaminonda Bucevschi, Constantin Mandicevschi (autorul vestitului imn al Bucovinei „Cântă cucu-n Bucovina…”). În acest context partea română a mulțumit autorităților ucrainene pentru înțelegere și acceptarea acestor lucrări, la manifestare fiind prezentă șefa Departamentului de Cultură a Administrației Militare Cernăuți, Olena Bodnar.
Printre oaspeții sosiți de dincolo de frontieră s-au aflat parlamentari și membri ai Academiei Române, oameni de cultură, reprezentanți mass-media. Cu flori și gânduri bune pentru un viitor pașnic și prosper au venit românii noștri, cea mai numeroasă și impresionantă fiind prezența copiilor îmbrăcați în portul popular românesc de la Centrul Bucovinean de Artă, condus de Iurie Levcic. Emoționant cum, în lipsa corului bisericesc, acești tineri talentați și devotați cauzei românești au susținut slujba preoțească cu cântări psalmice, iar după parastas au însoțit cu imnuri patriotice depunerea de coroane la mormânt și au recitat două poezii de referință a doi poeți ce ne reprezintă ființa națională – „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” de Mihai Eminescu și „Limba noastră” de Alexei Mateevici.
***
Cu toată graba de a continua suita omagială la Straja din județul Suceava, comuna unde istoricul Dimitrie Onciul a văzut prima dată lumina zilei, delegația din România (secretarul de stat Gheorghe Cârciu, însoțit de Radu Cosma, director la DRP, Paul Stănescu, vicepreședinte al Senatului României, Victor Spinei, vicepreședinte al Academiei Române, și alte personalități de prestanță) nu putea să nu treacă și pe la Palatul nostru Național. În primul rând pentru că acest loc e legat de ziua când profesorul de istorie și-a luat rămas bun de la Bucovina, dar și în semn de respect și recunoștință pentru munca domnului Laurențiu Dragomir, director la Asociația pentru Protecția Patrimoniului București, sub egida căruia s-au desfășurat lucrările de restaurare a criptei familiei Onciul, urmând să se efectueze și la celelalte morminte incluse în proiect. Laurențiu Dragomir a contribuit și cu o expoziție de valoare, prezentată la Palatul Național, care include o colecție de documente originale și copii, precum și cărți referitoare la viața și opera științifică a personalității comemorate. N-a uitat nici de promisiunea făcută tânărului istoric Vladimir Acatrini. A găsit în arhivele din București și i-a adus pentru muzeul școlii o replică a diplomei domnești cu prima atestare documentară a satului Bahrinești, anul 1458. La finalul manifestării s-a bucurat și acest domn de aprecierea binemeritată din partea demnitarilor de la București și a doamnei Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, pe care, fără rezerve, o putem numi partener al lucrărilor respective. Dar și în noul anturaj mai mult s-a vorbit despre meritele în știință și pe tărâmul prosperării naționale ale lui Dimitrie Onciul, care și la un secol după moarte este cinstit ca unul dintre cei mai de seamă exponenți ai neamului. Despre contribuția inegalabilă la istoriografia românească a fiului preotului de la Straja au vorbit academicianul Victor Spinei și senatorul Paul Stănescu. Detalii mai puțin cunoscute din viața savantului, despre care se spune că era o fire serioasă, gravă și aspră cu sine însuși, dar și cu cei din preajma sa, a relatat prof. dr. Vasile Păsăilă, originar din Straja: „Ne aflăm chiar în zona de unde Dimitrie Onciul a părăsit Bucovina, drumul său spre București trecând prin Iași”. Cu mare părere de rău s-au despărțit bucovinenii de eruditul profesor, deși se spune despre el că era „o fire aspră”. Colegii și prietenii au sărbătorit, nu fără tristețe, plecarea sa din Cernăuți, la 26 ianuarie/6 februarie 1896, numindu-l „unul din marii bărbați ai națiunii noastre” și rugându-l să nu uite Bucovina. Totodată i-au promis că nici ei niciodată nu-l vor da uitării. După cum vedem, la 127 de ani de la plecarea sa din Cernăuți la București și la un secol de la plecarea-n veșnicie, Bucovina nu-l uită. Și dacă și-a dorit să se întoarcă în pământul Bucovinei, înseamnă că și el n-a uitat niciodată mirifica Țară a Fagilor.
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 