Un preot ilustru și român adevărat

160 de ani de la nașterea lui Gheorghe Strejac-Lupu, fost paroh la Mahala, Suceveni, Cotul Ostriței și la capela Sf. Ioan cel Nou de la Suceava din Stanislau (Ivano-Frankivsk)

Strejac Gheorghe – 22.04.1863-18.12.1936

Absolvent al Facultății de Teologie a Universității din Cernăuți (1891). Membru activ al Societății Academia Ortodoxă. Preot la capela Sf. Ioan cel Nou de la Suceava din Stanislau (Ivano-Frankivsk). Decorat cu Ordinul Steaua României. A fost paroh, cu mari merite, în Suceveni, în Mahala (în perioada 1919-1936) și în Cotul Ostriței, sprijinind în aceste comune activitățile culturale ale Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Membru al secției locale „Grădina Publică” a Societăţii.

Glasul Bucovinei – 1936 –
20 decembrie

Părintele Gheorghe Strejac

În ziua de 18 Decembrie 1936, orele 3 după amiază, s-a stins din viaţă după o rodnică activitate păstorească, Părintele Arhipresviter Staurofor Gheorghe Strejac, fost până la 1 Noiembrie paroh al Comunei Mahala.

Cei ce l-au cunoscut ştiu că a fost un om harnic, un temperament viu şi în veşnică acţiune. Părintele Strejac n-a ştiut ce este odihna şi toată viaţa lui a închinat-o luminării şi ridicării fiilor lui duhovniceşti.

Originar din Roşa Cernăuţi, această puternică citadelă a românismului, părintele Gheorghe Strejac a condus ani de-a rândul Parohia Sucevei şi apoi un lung şir de ani Parohia Mahala cu comunele Buda şi Cotul Ostriţei. Aici, în Mahala, Părintele Strejac a activat cu o inepuizabilă energie, pe care a cheltuit-o cu largheţă, în îndeplinirea înaltei misiuni ce i se încredinţase. Cu temperamentul său, sever de multe ori, a reuşit ca, într-o parohie unde după război respectul faţă de biserică şi faţă de bunele rânduieli să fie în suferinţă, să atragă lumea spre biserică, s-o disciplineze şi prin acţiunea lui să contribuie la moralizarea ei. Nu este deci nicio mirare, că acest om la vârsta de 74 de ani, vârstă la care cei mai mulţi se odihnesc, a avut curajul să înceapă o biserică nouă, s-o termine şi să aibă şi fericirea să o sfinţească. Acea sfântă zi de la sfârşitul verii acesteia când în mijlocul a mii de credincioşi de pe Valea Prutului, Î. P. S. Mitropolit Visarion a sfinţit falnica biserică din Cotul Ostriţei, a fost cred cea mai fericită zi din viaţa Părintelui Strejac.

Acei ce l-au văzut alergând, acei care l-au văzut trudindu-se pentru ridicarea acestui sfânt lăcaş şi acei ce i-au cunoscut supărările şi mâhnirile lui sufleteşti până ce şi-a văzut visul cu ochii, au putut vedea în ochii acestui bătrân apostol, lacrimi de mulţumire şi de recunoştinţă că Dumnezeu i-a ajutat să-şi încoroneze opera. Iată de ce, astăzi când acest vrednic muncitor în via Domnului a închis ochii, simţim o sfântă datorie să-i pomenim numele aşa cum merită şi să-1 dăm pildă şi celor care ca şi el trebuie să activeze cu acelaşi folos şi cu aceiaşi energie în îndeplinirea sfintei misiuni ce le este încredinţată.

Din partea noastră, o lacrimă de recunoştinţă pentru un prieten ce ne părăseşte încărcat de ani şi de merite nepieritoare şi care atât ca preot, cât şi ca prieten politic ne-a cinstit cu prezenţa sa în mijlocul nostru.

Glasul Bucovinei – 1935 –22 decembrie

Înmormântarea Părintelui
Gheorghe Strejac

Ieri la ora 2 d. m. a avut loc înmormântarea Părintelui Arhipresviter Staurofor Gheorghe Strejac. Convoiul a plecat de la casa parohială din Horecea. Aici s-a început oficierea slujbei înmormântării, de către un sobor de 19 preoţi. Era de faţă un numeros şi îndurerat public, în care am remarcat pe d-nii: prefect Gh. Vântu, insp. sanitar Dr. Teodorescu, cons. jud. Hrincu, Dr. Nandriş, Dr. Morăreanu, Dr. Tomovici, Dr. Goldfrucht, toţi medicii şi funcţionarii serviciului sanitar al Primăriei, corpul didactic, o delegaţie de ţărani din Mahala, muzica Reg. 3 Grăniceri şi o companie de onoare.

Au vorbit acasă cât şi în faţa mormântului d-nii: Protopop Jancovschi, făcând o biografie a decedatului şi relevând meritele şi activitatea lui; prefect Gh. Vântu, scoţând în evidenţă nepieritoarele merite şi înaltele calităţi ale păr. Gh. Strejac; păr. Şesan a vorbit din partea corpului clerical, arătând activitatea preoţească şi bisericească a confratelui decedat, care s-a străduit ani de zile pentru ridicarea bisericii din Cotul Ostriţei; d-1 jud. Hrincu a luat cuvântul din partea corn. Cotul Ostriţei; un membru al soc. Academia Ortodoxă a ţinut de asemenea un mic discurs, depunând pe sicriu, în sunetele imnului tricolor, panglica societăţii, din care a făcut parte şi regretatul decedat; acest gest a impresionat mult asistenţa; director Bujor şi-a luat rămas bun de la defunct, spunând că a fost unul din cei mai eminenţi elevi.

S-au depus numeroase coroane din partea prietenilor şi a unor autorităţi. Cortegiul funerar s-a îndreptat de la casa defunctului din Horecea spre biserica Sf. Gheorghe din pădurea acelei suburbii, unde s-a oficiat slujba religioasă. După aceasta cortegiul a plecat spre cimitirul oraşului, însoţit de aceiaşi numeroasă asistenţă, doliul fiind purtat de familia păr. Gh. Strejac, în cap cu d-l dr. Oct. Strejac, medicul şef al oraşului, fiu al defunctului. În drum spre cimitir, cortegiul funebru trecând prin faţa Reg. 17 obuzieri, garda regimentului a dat onorurile defunctului. Ceremonia înmormântării s-a încheiat la ora 6 d. m.