S-a născut la începutul toamnei, când soarele încă n-are dinți și ne mângâie blând, când mai este un pic până la „vremea rozelor ce mor”. A fost botezată această miraculoasă naștere „Mașina cu poeți”, deși de-a lungul celor zece ani câți a rotunjit în duminica de 27 septembrie, pe lângă poeți, a purtat pe itinerarele Cernăuți – Suceava și viceversa oameni cu diverse vocații – cântăreți, prozatori, critici literari, jurnaliști, pictori… La cârmă și în capul mesei au stat și stau poeții, însă, fie drumul lung sau scurt, întotdeauna e bine să ai însoțitori de nădejde. Mai ales, dacă acești însoțitori sunt asemenea pictorului Radu Bercea, cantautoarei Carolina Jitaru, flautistului Puiu Crețu, nelipsiți aproape la toate întrunirile din ultimii ani ale legendarului cenaclu transfrontalier „Mașina cu poeți”. Înțeleg destul de bine că vârsta de zece ani e încă o istorie a copilăriei și nu îndreptățește elogiul „legendar”. Însă, pe parcursul lor s-au țesut legende, s-au înscris pagini care, fără doar și poate, n-au încăput în cele 200 ale proaspetei antologii, lansate chiar în ziua aniversării cenaclului. Deoarece inițiativa aparține poetului Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, lansarea a avut loc în capitala din nordul Bucovinei, orașul principalului fondator, Vasile Tărâțeanu, unde antologia a văzut lumina tiparului. Simbolic e și faptul că 27 septembrie este ziua de naștere a regretatului nostru luptător pentru drepturile românilor înstrăinați, poet și editor de ziare independente, stingerea căruia a lăsat un gol de neînlocuit în viața comunității, dar și a cenaclului. După trecerea lui Vasile Tărâțeanu în eternitate, la întâlnirile cernăuțenilor cu sucevenii un timp s-a păstrat un scaun gol pentru regretatul poet. Amintindu-mi de această decizie, am înțeles de ce seniorul scrisului bucovinean, Constantin Horbovanu, a refuzat să ocupe locul în prezidiu, alături de fondatorii cenaclului Vasile Bâcu și George Sauciuc, lăsând un scaun gol.
E trist că la aniversarea unui deceniu au fost nu doar unul, ci mai multe scaune goale. Anunțând minutul de reculegere în memoria celor plecați, Vasile Bâcu a amintit de Mircea Lutic, Ștefan Broască, Alexandrina Cernov, de prieteni din România care nu mai sunt, de cei care nu demult ne-au părăsit – Gheorghe Ungureanu și Ioan Abutnăriței. Părerile de rău ne sunt duios melancolizate de apariția unor tineri ca Mihai Sveduniac din Fălticeni, un talent autentic, promovat pe bună dreptate de poetul Constantin Bulboacă, președintele cenaclului „Nicolae Labiș”. Tânărul este prezent în antologie și mi se pare că e de-ajuns două rânduri de vers ca să-i înțelegem maturitatea cugetării și a scrisului: „Am mers desculț pe marginea lumii,/ rar mai trecea un minut;/ Iar iarba plângea sub pași,/ parcă știa tot ce-am făcut…”. Au fost lansate în această zi și trei numere ale revistei „Septentrion literar”, proiect al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Un moment de relaxare ne-a oferit scriitorul Cezar Straton cu a sa „Nouă ecologie a iubirii”, pe care am avut onoarea s-o recomand cititorilor în nr. 3 al „Septentrionului literar” din anul trecut, prezentând-o și la această întâlnire. Însă evenimentul care ne-a adunat a fost lansarea antologiei editate cu prilejul celor 10 ani ai Cenaclului transfrontalier Cernăuți – Suceava „MAȘINA CU POEȚI”, care i-a avut redactori pe George Sauciuc, Suceava, Vasile Bâcu și Maria Toacă, Cernăuți. Însă principalul responsabil care a purtat povara tuturor lucrărilor ce țin de editare, de parcursul manuscriselor până la pagini de carte, a fost coordonatorul Nicolae Șapcă. Ținuta elegantă (design, tehnoredactare, ilustrare grafică) aparține lui Mihai Șapcă. Un detaliu interesant apare în conturul celor două hărți – Suceava și Cernăuți, de pe ultima copertă, care formează figura unui lup, simbol al geto-dacilor.
Autorii prezenți la lansare au ieșit din paginile antologiei, citind din creațiile lor. George Sauciuc a prefațat recitalul liric cu un laudațio celor care au stat la începuturi și continuatorilor, evidențiind că proiectul, născut din dragoste pentru limba română, a zidit poduri între generații de români din cele două jumătăți de inimă ale Bucovinei. Scriitorul Vasile Aioanei, conducătorul cenaclului din Câmpulung, a menționat rolul „Mașinii cu poeți” în căutarea și descoperirea de repere, a unor oameni deosebiți: „Cenaclul caută oameni, cărți, repere…”. Scriitorul de la Câmpulung a venit însoțit de două distinse doamne în peisajul cultural al pitorescului oraș de munte – Nicoleta Bogoș, numită „Profesoara faptelor bune”, și muzeograful Maria Ulian, ghid la vestitul Muzeu de Artă a Lemnului. O prezență de prestanță au avut-o cenacliștii din Fălticeni, conduși de epigramistul Constantin Bulboacă: tânărul Mihai Sveduneac cu mesajul poetic: „Ne trebuie un vinovat pentru fiecare condamnare”, armoniosul cuplu Maria și Puiu Crețu, cu nelipsitu-i flaut, Costică Befu, care poetic se închină Cernăuțiului.
Constantin Horbovanu, răspândind un val de fum metaforic („de la fumători și de la înfumurați”) l-a adus în premieră pe Dan Cristian Iordache, poetul ce-și caută „…prin foile timpului cuvintele care liniștesc mai bine”. La momente de beatitudine ne-a readus cu poezia unei zile Grațiela Herghelegiu, câteva rânduri semnificative de proză a ales să citească Grațiela Țurțu. Într-o ipostază surprinzătoare ne-a apărut Monica Buhac. Domniță gingașă la figură și făptură, Monica și-a afișat puterea umorului în epigrame. Sfaturi prețioase despre măsura tuturor lucrurilor și rezistența unei cărți în timp am primit de la profesorul istoric Vasile Adăscăliței.
O bucurie înlăcrimată ne-a răscolit întâlnirea cu doamna Paraschiva Abutnăriței de la Vatra Dornei. Prima dată a venit la Cernăuți fără Ioan. De trei luni își trăiește durerea după regretatul ei soț și talentatul povestitor al cenaclului nostru. Știm că „zburau ușor în doi”, totuși, să nu uite draga noastră doamnă că lumea e frumoasă când ai prieteni.
Din partea gazdelor și-au etalat cuvintele potrivite Doina Bojescu, abordând eterna întrebare „Ce-o fi să zbor în țara poeziei?”, Vasile Carlașciuc, fidel tematicii legate de tragediile umane în focul războiului, Sofia Roșca, regretând trecerea tinereții, Dumitru Zaidel, pe aceeași undă patriotică, Dumitru Olexiuc și Tatiana Golciuc, doi membri care se afirmă tot mai cutezător în anturajul cenaclului. Prozatorul Dorin Misichevici a lansat o nouă cugetare: „Suntem în căutarea metaforei pierdute”. Nicolae Șapcă a economisit timpul ce i se cuvenea, lăsându-și versurile cu emoții autumnale în seama vocii Carolinei Jitaru, prezentată în antologie drept „pasăre măiastră a cenaclului”. Fidel tradiției, Vasile Bâcu a finalizat armonios în stil epigramistic, deschizând drumurile Mașinii într-un nou deceniu.
Maria Toaca
Lasă un comentariu