Istoria este scrisă de oameni prin vrednicia, credința și suferința lor. În cel mai sângeros veac din istoria omenirii românilor din ținutul nostru le-a fost sortit să poarte o adevărată coroană de spini, pregătită pentru ei de regimul totalitar sovietic. Regim care îi suspecta pe toți și de toate relele. Începând din 1940 și în decursul unui deceniu și jumătate mii de conaționali de-ai noștri s-au pomenit în GULAG, dincolo de sârma ghimpată. Mulți dintre ei nu s-au mai întors la vatră. Li s-au pierdut urmele în Siberii fără de sfârșit, dar nu și numele. Au rămas să zacă în pământ străin și circa 50 de locuitori ai satului Hreațca. Președintele Societății regionale „Golgota”, Ilie Popescu, a venit cu ideea inaugurării unei plăci de granit cu numele acestor jertfe ale regimului totalitar la primarul satului, doamna Emilia Matei, și s-a bucurat de susținere.
De fapt, în curtea bisericii de la Hreațca cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil există o asemenea cruce. Ea a fost ridicată în 1991, amintindu-ne nu numai de jertfele regimului sovietic, care, potrivit inscripției, nu sunt uitate, dar și de nedreptatea spirituală comisă față de românii de pe aceste meleaguri. Cuvintele de recunoștință românești au fost săpate în piatră cu caractere chirilice, pe care ni le-a impus același regim totalitar. Și iată că sub cruce a fost fixată placa de granit cu numele martirilor din Hreațca. Cel de al zecelea semn comemorativ, inaugurat cu contribuția personală a domnului Ilie Popescu, Societății „Golgota” pe care o conduce dumnealui și cu susținerea Consiliului sătesc (primar Emilia Matei), Școlii (directoare Larisa Miron) și Bisericii din localitate (părintele paroh Constantin Petro), a fost sfințit duminică, 15 septembrie, imediat după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, prăznuită aici pe stil nou. Este încă o placă de granit din cartea veșnică a neamului nostru pașnic și râvnitor în credință.
Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoți, care servesc sfântul altar în satele învecinate, în frunte cu Pavel Dumitru, protopopul raionului Herța. La serviciul divin de pomenire a martirilor neamului, în afară de locuitorii și conducerea instituțiilor din Hreațca, au participat reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, ministrul consilier Edmond Neagoe, președintele Societății regionale „Golgota”, Ilie Popescu, președintele Societății panucrainene „Golgota”, Vasile Răuț, scriitorul Mircea Lutic, ziariști. În predica sa părintele Pavel Dumitru a accentuat că numele celor înscriși pe această placă de granit sunt nume de martiri, căci credința fierbinte în Dumnezeu a fost unica lor mângâiere în acele locuri străine și reci. Continuând acest când ceva mai târziu, scriitorul Mircea Lutic a menționat că un popor, care are mai mulți martiri, are și mai mulți apărători ai săi în ceruri. „Avem partea noastră de cer, adică poporul român are mulți sfinți, care îl ocrotește”, a accentuat în adresarea sa către locuitorii satului Hreațca diplomatul Edmond Neagoe, cinstind memoria celor care au fost ridicați de la vatra lor strămoșească și duși să îndure martirajul pe pământuri străine și să se înalțe în credință. „Instaurarea puterii sovietice pe meleagurile noastre poate fi comparată cu un puternic cutremur de pământ”, a sesizat președintele Societății regionale „Golgota”, Ilie Popescu, el fiind unul dintre acei care a cunoscut pâinea neagră a deportărilor. Domnul Ilie Popescu a mulțumit conducerii satului pentru înțelegerea și susținerea inițiativei lui de a fi instaurată și sfințită o asemenea placă comemorativă.
Nobila faptă creștinească a fost apreciată tot creștinește. Președintelui Societății „Golgota”, Ilie Popescu, activiștilor din sat, care au contribuit ca la Hreațca să aibă loc un asemenea eveniment, li s-au înmânat câte o icoană cu chipul Maicii Domnului.
–Am săvârșit o faptă cu adevărat creștinească, a conchis părintele paroh Constantin Petro. Locuitorii satului Hreațca sunt oameni cu Dumnezeu în suflet, știu să-și cinstească strămoșii. În perioada sovietică, când ateismul era la putere, ușa bisericii din sat nu s-a închis. Prin voința lui Dumnezeu la Hreațca a fost trimis un părinte duhovnicesc din Basarabia, care a luptat pe front și autoritățile nu-l împiedicau să respecte întru totul canonul bisericesc și regulile bisericii. Hreațca era unul din puținele sate, unde oamenii decedați erau petrecuți în ultimul drum așa cum cere tradiția creștină. Mă bucur că multă lume a venit să cinstim memoria consătenilor noștri, care au avut un sfârșit tragic și nici n-au fost înmormântați creștinește.
Cor. nostru
Gazeta de Herța 