Nu-i poveste, dar e o întâmplare reală din viaţă. Trăia odată într-un sat o familie de ţărani nici bogaţi, nici săraci. Copiii au zburat de acasă, ca păsările călătoare, stabilindu-se cu traiul la oraş. Pe unde au studiat, acolo şi-au găsit de lucru, și-au întemeiat frumoase familii. Părinţii au rămas în sat, aşteptându-i pe cei dragi numai de sărbători. Gospodăria le era mare, având animale, păsări, câteva loturi de pământ, deci erau ocupaţi toată ziua. În gospodăria acestor harnici ţărani trăia un câine bătrân, care le-a slujit o parte din viaţă. De la un timp acest câine nu mai avea putere, dar pe lângă toate şi-a pierdut şi vederea, deci, nu mai era în stare să păzească curtea stăpânilor.
Într-o zi, văzând că câinele nu le mai este de folos, soţii s-au sfătuit să-l ducă de acasă. Zis şi făcut. Stăpânul casei lucra într-un sat vecin, la câţiva kilometri, într-o brigadă de constructori. Luni, când trebuia să plece la lucru, stăpânul a luat şi câinele cu sine în maşină. Ajunşi la locul de muncă, a lăsat câinele lângă o ospătărie, gândindu-se că precum ceilalţi câini vagabonzi se va hrăni aici cu resturi de mâncare. Părăsindu-l, sufletul i se sfâşia de durere, căci îi părea rău să se despartă de prietenul lui patruped. Câinele a rămas singur, schiorlăind jalnic în urma stăpânului, care se grăbea la lucru.
Peste o săptămână, când se întoarse stăpânul acasă, câinele lui îl aştepta pe prag. Simţind că s-a întors stăpânul, el s-a târât pe labe, gudurându-se la picioarele lui şi l-a privit jalnic cu vederile lui stinse, din care parcă s-au ivit lacrimi. Câinele parcă îşi cerea iertare, privindu-l întrebător pe stăpân – cu ce a greşit el de l-a dus de acasă? Stăpânul a rămas nemişcat când l-a văzut într-o asemenea stare. Soţia i-a spus că câinele s-a întors acasă după trei zile.
– Doamne, a zis el, cum de a găsit casa la aşa o depărtare şi încă orb?
Apoi, întorcându-se către soţie, a spus:
– Lasă-l să trăiască aşa cum este el.
Simţindu-se vinovat de această întâmplare, a netezit câinele şi a spus:
– Cât voi trăi pe acest pământ nu voi duce de la casă nici un câine, nici o pisică. Îi voi îngriji câte zile vor avea.Zinaida SMOCHINĂ-ROTARU
Gazeta de Herța 