Vestea cea pe care nimeni niciodată nu vrea să o audă, totuși, vine.
În dimineața zilei de 20 mai ne-am trezit cu vestea tristă – ÎPSS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a trecut la cele veșnice. Deși știam că e bolnav de această boală a secolului XXI, această epidemie, speram, totuși. Ne-am rugat la Dumnezeu pentru însănătoșirea sa. Dar Domnul a vrut să-l ia acolo, sus. De acum încolo se va ruga pentru noi cei rămași aici, pe pământ.
L-am cunoscut personal cu vreo 15 ani în urmă. A fost o mică întâmplare atunci. Am povestit-o de multe ori pelerinilor mei, dar n-am scris niciodată despre ea. Am sosit la Mănăstirea Putna, cu un grup de vreo 6-7 copii, care deveniseră câștigători ai concursului de desene „Sfintele Paști în viziunea copiilor”, organizat de Societatea „Junimea” din Cernăuți. Ne-au ajutat să ajungem pentru câteva zile la Ierusalimul neamului românesc, doamna Eleonora Moldovan, care în acea vreme era Consul la Consulatul General al României la Cernăuți, și dl Grigore Timiș, care activa în Administrația de Stat a Raionului Hliboca. Le mulțumim și peste ani, pentru acel frumos gest al lor.
A doua sau a treia zi am ajuns la Arhiepiscopia din Suceava. Călugărul care ne însoțea a plecat pentru câteva minute, iar noi am rămas în incinta Arhiepiscopiei. Ni s-a spus că va veni chiar Arhiepiscopul să se întâlnească cu noi.
Stând așa am observat un bătrânel destul de modest care a ieșit pe o ușă și ne-a salutat cu amabilitate. I-am răspuns, dar nu i-am acordat prea mare atenție. Era prea modest îmbrăcat, era atât de simplu, că am crezut că este un simplu monah, sau un lucrător al Arhiepiscopiei. La un moment dat se deschide o ușă și un călugăr i se adresează cu cuvintele „Înalt Prea Sfinția Voastră”. Am înlemnit cu toții. Cum? Acest om nu prea mare de statură, vorba marelui Eminescu …Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port…, e un mare ierarh? Imediat ne-am repezit să-i cerem scuze și să-i sărutăm mâna. A zâmbit și ne-a vorbit cu multă blândețe și sinceritate. Ne-a dăruit la toți cărticele, iconițe, cruciulițe… L-a întrebat pe unul dintre slujitorii de acolo dacă a telefonat la Mănăstirea Dragomirna, unde urma să plecăm după vizita făcută aici. Iată așa a fost prima mea întâlnire cu ÎPSS Pimen Suceveanul. Mi s-au întipărit pentru totdeauna în memorie blândețea, sinceritatea, modestia, amabilitatea sa. Am cunoscut, în zecile de pelerinaje pe care le efectuăm de-a lungul anilor, mulți Ierarhi de diferite ranguri, dar un asemenea slujitor al bisericii, mai rar întâlnești.
Cu câțiva ani în urmă veneam la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, dar și la biblioteca județeană, într-o vizită particulară cu o prietenă de a mea. Am fost din nou la Arhiepiscopie, i-am adus personal Înaltului Ierarh al Bucovinei în dar și câteva cărți de ale mele proprii. Am fost și translatoare pentru prietena mea care nu cunoștea limba română, dar a ținut neapărat să vorbească cu Arhiepiscopul. Am primit în dar mai multe cărți, calendare, iconițe, acatiste.
Tot cu mai mulți ani în urmă când am venit pentru prima oară la Mănăstirea Sihăstria Putnei, călugărul care ne-a fost ghid ne-a arătat locul de veci pe care și l-a ales pentru odihnă veșnică ÎPSS Pimen. Un simplu mormânt, o cruce, cu o candelă și un tricolor, aflate pe malul unui pârâiaș, în umbra unor copaci, iar alături și o capelă.
De atunci de câte ori venim pe la Putna, căci aici ne oprim la fiecare pelerinaj, venim și la Sihăstria Putnei, mănăstire aflată doar la 3 km de Putna lui Ștefan cel Mare. După ce ne închinăm la cele două mănăstiri, una dintre ele, și anume cea nouă, fiind în numele Sfântului Serafim de la Sarov, neapărat îi duc pe toți să vadă acel loc deosebit.
A trăit frumos, deși a trecut prin multe încercări, dar și-a ales și un loc frumos. Un loc simplu, modest – așa cum i-a fost și viața.
Nu ne rămâne decât să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să-i așeze sufletul său curat în grădina raiului, iar urmele ce le-a lăsat pe acest pământ vor rămânea ca și faptele-i nemuritoare.
Odihnă veșnică, Înalt Prea Sfinția Voastră! Cât vom trăi Vă vom pomeni doar cu vorbe frumoase, cu drag și cu blândețe.
Chiar la primul pelerinaj ce îl vom face după ce această urgie va trece, vom veni cu câteva buchețele de flori la mormântul acela frumos și modest pe care Vi L-ați ales pe când erați în viață.
Drum lin spre înalturi, Înalt Prea Sfinția Voastră!
Eleonora SCHIPOR
Gazeta de Herța 