În luna mai înfloreşte castanul şi în această perioadă timpul este foarte frumos. Castanul este cunoscut tuturora. Acest arbore provine din munţii Balcanici. Coroana e piramidală sau rotundă. Castanele se coc în luna septembrie. Castanul împodobeşte străzile, drumurile, parcurile. Acest arbore nu e pretenţios la soluri. Bunăoară, şi în parcul din Prisăcăreni, vizavi de curtea moşierului Grigorcea, plantat în secolul al XIX-lea, este şi o alee de castani în formă de semicerc, de la poarta de la intrare până în curte.
De menţionat că castanul nu e numai un arbore decorativ. El este foarte apreciat şi pentru proprietăţile sale curative. În acest scop se folosesc florile, scoarţa, frunzele şi castanele. Florile conţin zahăr, pectine, tanine, flavonoizi, răşină. Castanele sunt bogate în glicozide, saponină (24-28%), amidon, albumină, ulei, tanine, fermenţi, vitaminele B1, C, K. Scoarţa castanului conţine glucozide, saponină (8-10%), vitamina C, zahăr, ulei, tanine, zahăr, ulei, smoală; frunzele – flavonoizi, carotenoizi.
Specialiştii afirmă că o eficienţă maximă prezintă extractul de castane, deoarece normalizează nivelul colesterolului din sânge, reduce tensiunea arterială, este antiinflamator, e benefic în lupta contra tumorilor. Preparatele din castan reduc închegarea sângelui, întăresc capilarele şi vinele, previn formarea trombelor.
Infuzia din flori de castan e folosită contra inflamaţiilor şi în calitate de calmant, iar tinctura – în caz de ateroscleroză, varice, hemoroizi. Infuzia din scoarţă de castan se recomandă în caz de diaree, bronşită cronică, reumatism.
Infuzia din scoarţă de castan se prepară în felul următor: o linguriţă de scoarţă mărunţită se infuzează timp de 8 ore în 400 ml de apă fiartă şi răcită. Se strecoară şi se consumă de 4 ori pe zi câte 30 ml până la mâncare.
Pentru a prepara tinctura e nevoie de 50 g de flori uscate sau castane, la care se adaugă 0,5 l de alcool de 50 grade şi se va macera vreo 3 săptămâni. Se consumă câte 30-40 picături de 3-4 ori pe zi în decurs de 4 săptămâni. Această tinctură se poate folosi şi pentru vindecarea reumatismului (se fac comprese, sau frecţii).
Reţetă folosită de Mihail Nosali: la 20 grame de flori uscate se adaugă 0,5 l de spirt şi această tinctură se foloseşte în caz de artrită sau reumatism.
Am preparat şi eu tinctură de castane. Am mărunţit castanele, am amestecat cu basamac şi am lăsat la macerat vreo 3 săptămâni. Am folosit tinctura obţinută pentru frecţia genunchilor.
Castanul intră în componenţa unor preparate pentru vindecarea varicelor, tromboflebitei, aterosclerozei, podagrei, hemoroizilor. Bunăoară, farmaciile propun asemenea preparate ca „Escuzan” (produs în Germania), picături şi pastile pentru vindecarea varicelor „Escovit” (produs în Ucraina). Are acelaşi efect în tratament ca şi „Escuzan”. Castanul e în componenţa preparatului „Veniton” (german) şi în „Veniton” (ucrainean) pentru tratarea varicelor. Compania „Nove jitia” produce extractul „Caştan” pentru rărirea sângelui şi profilaxia varicelor.
De popularitatea castanului vorbeşte şi faptul că se produc vreo 40 tipuri de medicamente propuse în diferite ţări.
Scoarţa de castan se recoltează primăvara de pe ramuri tinere, florile şi frunzele – în timpul înfloririi, castanele – toamna. Scoarţa se usucă după recoltare în aer liber sau în încăperi. Frunzele se colectează fără codiţe, se usucă în strat subţire, în încăperi bine aerisite. Castanele se usucă la temperatura de până la 25 grade C. Florile se usucă la fel ca şi frunzele, dar se vor desprinde de la bază.
E interesant faptul că acest copac emană o energie puternică. E bine să ne lipim de copac pentru un scurt timp. Nu se recomandă pentru un timp mai îndelungat, deoarece poate influenţa în mod negativ asupra psihicului omului.
Castanul merită să fie plantat şi lângă casele sătenilor, lângă drumurile centrale şi cele săteşti.
I. CRILIUC,
pedolog
Gazeta de Herța 