Dumitru al lui Nistor Ghiba: „Munca și credința în Dumnezeu mă țin în viață”

S-A NĂSCUT la 28 mai 1938 în comuna Ostrița. Părinții Nistor și Milicsâna au crescut și au educat 4 copii, un băiat a murit. Dumitru și cele două surori, Domnica și Maria, sunt în viață. Părinții au fost țărani de rând. Toți copiii, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin muncă și-au făcut un rost în viață. La vârsta de 6 ani şi jumătate Dumitru a rămas fără părinți. Mama s-a stins din viață după munci grele în anul 1945, tata – în anul 1947.

– Au fost timpuri foarte grele. Mâncam o dată în două săptămâni, tineretul de astăzi nici nu vrea să asculte povestirile mele! A fost război, foame. Cât a îndurat poporul nostru?! Erau timpuri „draconice”. Aveai sau nu aveai, trebuia să dai la stat ouă, lapte, carne etc.

A învățat doar patru clase la Ostrița. Trebuia cu orice preț să-și câștige bucata de pâine. Au venit rușii, s-au făcut colhozuri, cu distrugerea gospodăriilor oamenilor. Visul de a învăța nu i s-a mai împlinit. În anul 1957 a fost încorporat în armată, făcându-şi, timp de trei ani, serviciul militar în termen într-o unitate din Azerbaidjan. Își amintește cu regret cum din cei 44 de recruți din Ostrița, au rămas astăzi în viață doar patru! În anu1963 s-a căsătorit cu o fată din Ostrița pe nume Dochița, care pe parcursul anilor a lucrat contabilă în gospodăria agricolă din Ostrița, apoi la Țureni, contabilă-șef în Gospodăria „Cernovițki”. Împreună cu soțul au crescut și au educat patru copii – Nistor, Elena, Aliona, Maria. Anul trecut a plecat prea devreme în lumea celor drepți.

Domnul Dumitru a lucrat pe parcursul a 42 de ani la RSU-4 din Cernăuți și la direcția rutieră. La cei 84 de ani, are ce-și aminti despre viață, timpuri grele și bune. În încheiere, dumnealui mi-a zis: „Faci lucruri bune că nu uiți de cei bătrâni, care au multe de spus tineretului. Că azi-mâine ne trecem și ar fi păcat ca nepoții și strănepoții să nu știe despre trecutul bunicilor și străbunicilor”. Iar urme pe pământ, care mai mari, care mai mici, aceștia au lăsat…