După tragedia de la Lunca, Prutul curge ca o nesfârșită vie durere, pretutindeni unde există suflet de român. N-am ajuns anul acesta până la malul Prutului, unde și-au sfârșit viața sute de români porniți în noaptea de 7 februarie să treacă râul despărțitor de frați. E pentru prima dată, după 2016, când nu s-a aprins o lumânare în acea vale a plângerii. Amintim că în 2016, românii din Mahala, însuflețiți de primărița Elena Nandriș, au pus mână de la mână și au înălțat în locul Crucii de acolo o Troiță-monument, ce adună de atunci la început de februarie neamul cu memoria trează la slujbe de pomenire și momente de comemorare. Războiul, ducă-se-pe-pustii, a baricadat drumul spre Troiță, dar nu putea să treacă această zi fără o lacrimă, fără o rugăciune. Visele tinerilor români din Ostrița, de la Horecea și Boian, dar cei mai mulți din Mahala, vise ucise pe malul Prutului revin mai ales în aceste zile de februarie, aprinzând flacăra lumânărilor, dând glas unui bocet, unui dangăt de clopot și cântec de jale, așa cum ne-am rugat alături de părintele Marian Onișciuc și enoriașii săi din parohia Bisericii Sfânta Parascheva a satului Lunca, slujba de pomenire și preamărire a eroilor fiind oficiată de soborul preoțesc în frunte cu protopopul Pavel Dumitru. Ca și anul trecut, a avut grijă de organizare viceprimarul comunității, doamna Emilia Matei, acum stăruind să acomodeze momentul de comemorare la restricțiile stării de război. La slujbă, alături de Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, de preoți și enoriași ai parohiei, s-au aflat și mulți mahaleni. Chiar dacă, cu puțin înainte, la cimitirul din Mahala au fost pomeniți creștinește, după obiceiul pământului străbun, fiii satului dezgropați din malul însângerat al Prutului și aduși în pământul de acasă, moștenitorii destinului lor au venit ca în fiecare februarie la acest loc, despre care se cântă la Mahala: „Luncă, Luncă, vale-adâncă, vin românii să te plângă”. Au venit cu colăcei, cu lumânări, cu prosoape albe…, Elena Nandriș fiind însoțită de profesoara Ana Gostiuc, bibliotecara Mariana Boiciuc, de fruntașii comunei Ion Mitriuc, Dumitru Zaidel, Dumitru Zagariciuc, preoteasa Maria Moroz, de tinere gospodine. Litania părintelui Pavel, protopopul de Herța, a fost susținută de parohul bisericii Marian Onișciuc, de slujitorii altarelor din satele comunității – preoții Apachiței (tatăl și fiul) din Mogoșești, părintele Marian din Horbova… Născut și trăitor la Horecea, nu putea să nu vină la o pioasă închinare părintele Dumitru, slujitor la Valea Cosminului. Tânărul preot nu uită că printre cei omorâți în Lunca Prutului au fost și tineri din Horecea.
Protopopul Pavel, evocând evenimentul tragic de acum 82 de ani, a vorbit și despre durerea familiei sale. Or, în fiecare casă de român se păstrează icoana unui nume drag martirizat în acele timpuri. Bunelul său a fost mânat de „eliberatorii” sovietici într-un lagăr al morții numai pentru că era român. Mamă-sa Maria a făcut numai patru clase, fiind silită la o vârstă fragedă, ca fiică de dușman, să muncească la tăiat pădure. I-a dat Dumnezeu viață lungă, supraviețuindu-și călăii, trăind în iertare și neuitare. Cu mila lui Dumnezeu și dăruirea oamenilor a fost readus la viață, refăcut din paragină, sfântul lăcaș de închinare, biserica fiind închisă din 1952 până la 1989. Referindu-se la zilele noastre, părintele Pavel a mulțumit României pentru ajutor, pentru o viață mai liniștită decât în alte regiuni ale Ucrainei, recunoștința îndreptându-se către doamna Consul General, Irina Loredana Stănculescu, atât de apropiată de durerile și problemele românilor de aici. Mulțumirile au răsunat și din partea șefei misiunii diplomatice române la Cernăuți, care ne mărturisește mai mult prin fapte decât prin cuvinte de susținerea statului român și atenția acordată comunității românești.
„Parcă nu ne ajung, și totuși mai avem lacrimi, când evocăm tragedia de la Lunca”, spune Elena Nandriș, răvășitor, ca în primul an când a vorbit la dezvelirea Troiței. Ne-am amintit după slujba de pomenire de drumul nostru de astă vară, în zi îndoliată a cireșarului, la Oroftiana Botoșanilor. Frații din Oroftiana, de unde se vede ca pe palmă valea Prutului (în zile senine – și Troița martirilor), au înălțat o Cruce-monument pentru românii omorâți la Lunca. După un drum lung, am rămas uimită de cât de aproape suntem, despărțiți doar de câteva movile și o vale. Doar câțiva pași le-au trebuit românilor în noaptea de 7 februarie pentru a ajunge sub dealul ocrotitor de la Oroftiana. Amintește despre drumul lor și Crucea din curtea Bisericii de la Lunca, înălțată din inițiativa prof. Ilie Popescu, președintele Societății regionale „Golgota”, cu prinosul material al românilor din Mahala, cu susținerea primarului de atunci de la Lunca, Dumitru Lupu.
De ani și ani, în aceste zile își dau mână cu mână românii din Mahala, uniți de Elena Nandriș, și românii din Herța, din jurul Emiliei Matei, stăruind să nu lipsească felia de pâine și stropul de vin la masa de pomenire, de la care poate ajunge și până la cei din morminte o fărâmă din neuitarea noastră.
Maria TOACĂ
Gazeta de Herța 